| = mai frumos ca poemul meu cretan, sublim | Iakab Cornelia Claudia [01.Jan.10 18:40] |
| o steluta pentru acest poem. e alchimie , e lumina, risipa de lumina intr-un tablou scos la vedere cu miscari arcuite. pur si simplu am tremurat la aparitia lui, felul in care e facuta aceasta miscare, de parca as fi impartit un chin in asteptarea momentului ce nu venea. sunt prea tulburata. nu pot descrie. "Îl hrănesc când se încumetă să se târască în mijlocul odăii, sub umbra lămpii, ca în unica insulă de liniște din lume unde nu are stăpân. E tulburat atunci când se satură, se simte nevrednic, păcătos ca durerea din aripă. " | |
| = Frumos | Liviu-Ioan Muresan [01.Jan.10 18:49] |
| Și totuși aș renunța la unele ca-uri. Comparațiile sînt reușite, deosebite chiar, doar că particula comparației trădează oarecum graba. Ultimele trei versuri sînt un poem în sine, reușit. Totdeanua am citit aici poeme bune, nici de această dată nu am fost dezamăgit. Paul, la mulți ani! Să ai cel puțin la fel de multe realizări literare ca în anul ce a trecut! LIM. | |
| = sau asa | Mihai Constantin [01.Jan.10 19:50] |
| E tulburat atunci când se satură, se simte nevrednic, păcătos ca durerea din aripă. N-ar mai iubi pe nimeni: dar de sub sân curge. Lumină, risipă. | |
| = Paul Bogdan | Ottilia Ardeleanu [01.Jan.10 19:07] |
| Lumina este hrana de care avem nevoie, de care au nevoie poeții. Și găsesc minunate aceste versuri: "Din liniile vieții izvorăște lumina ca o nevoie de mântuire acută" și "N-ar mai iubi pe nimeni, dar de sub sân curge lumină, risipă" M-am hrănit din această lumină cât pentru tot anul prin poarta căruia, de curând, am pășit. Această hrană spirituală mi-a mers, de-a dreptul, în suflet. Profit și eu de această cale de acces pentru a face urarea de La mulți ani! Ottilia Ardeleanu | |
| = Cu bucurie | Aurel Sibiceanu [01.Jan.10 20:28] |
| am trecut pe aici! "păcătos ca durerea din aripă." În acest vers este ceva care mă întregește. ...și lumina..., cum altfel(?!), îmi amintește de Lumina Necreată. Îmi amintiți de Daniel Turcea, mai vârstnicul meu prieten, de buna lui așezare în mistic. Să aveți un bun an nou ! | |
| = mie | Leonard Ancuta [01.Jan.10 21:27] |
| nu-mi place prea tare, dar probabil ca e o chestiune de gust. probabil ca apetitul meu de aripi si lumina e cam suprasaturat. | |
| = ... | Paul Bogdan [02.Jan.10 05:46] |
| Mulțumesc pentru comentarii. Am să iau în considerație propunerile de schimbare. | |
| = tulburat atunci când se satură | Silvia Goteanschii [02.Jan.10 11:33] |
| un text configuratie intre ea si el, ea - risipă de lumină, risipa de lumină - hrană pentru el. Putem numi poemul chiar "un poem lumină" pentru că așa apare aici dragostea, ca un glob luminos ca o sursă de energie hrănitoare, care întreține această dragoste, hrană fără de care ar avea loc o moarte luminoasă, deci, poemul are continuare, este fără sfărșit, pentru că risipa aici se vede a fi necesară. | |
| = "E tulburat atunci când se satură" | silvia caloianu [03.Jan.10 14:14] |
| dulceag, plus metafore cam... expirate. remarc: "lumina ca o nevoie de mântuire acută", "În ungherele camerei noastre se ascunde un bărbat", "E tulburat atunci când se satură, se simte nevrednic, / păcătos". candva, pe cand eram adolescenta, citeam la leonida lari (scria foarte bine, pe atunci) despre lumina care nu poate fi tinuta in pumn... | |
| = semn | Monica Manolachi [03.Jan.10 18:30] |
| M-a impresionat imaginea unui trup adus aproape de postura de fetus. Mergeam prin parc ieri și mă tot gândeam la asta. Am mai întâlnit ghemuiri, genunchi la gură, dar rolul lor aici bate dincolo de o simplă estetică a chircirii, a contractării. | |
| = fara suparare | mihai amaradia [04.Jan.10 21:47] |
| chiar risipa poemul acesta,ar putea sa nici nu fie. spune atatea despre aripi indurerate, despre nushce nedumeriri ale omului a carui singura scapare e iubirea care-i curge de la subsiori sub forma de iluminare "Nimeni nu mai poate ține întunericul în căușul palmelor ca într-un melc în care marea se ascultă." cam asta mi-a placut mie,da nu salveaza restul. in rest la mai multa lumina. | |
| = ma adaug | diaconescu diana [05.Jan.10 01:41] |
| si eu acelora nu putin miscati de: "N-ar mai iubi pe nimeni, dar de sub sân curge lumină, risipă." mi-au placut...nu mai intreb nimic! | |
| = Domnule Bogdan | Grigoraș Vasilică Orlando [08.Jan.10 13:27] |
| Sânt câteva "unde pripite" si prea multă "risipă de lumină", dar cu o atentă revizuire poate deveni un text excelent, spun asta deoarece am citit ceva mai mult de Paul Bogdan și știu că se poate. | |
| = lumina | Cristina Sirion [21.Jan.10 00:10] |
| apare ciclic, imi pare o subliniere a ideii poemului si, in ipoteza c-ar fi o scapare, nu-i neaparat nefericita. E un poem puternic, imaginea barbatului hranit sub umbra lampii "ca în unica insulă de liniște din lume unde nu are stăpân" mi s-a parut extrem de originala, cu multa incarcatura sugestiva, pare genul de idee care nu poate lovi decat o singura data. Desigur, impresia de pe urma vine din senzatia ca placandu-mi atat de mult, e greu de imaginat ceva cu impact comparabil. | |
| = semn... | Petruț Pârvescu [31.Mar.10 09:55] |
| *** n.b. am citit cu placere, tarziu, dar merita. e ok! foarte interesant discurs. imaginea fetusului intre doua lumi. una asumata, alta necunoscuta, muta ca o cumintenie bracusiana. felicitari! retin, ca deosebit>Cu genunchii la gură, cu picioarele strânse în brațe, ne privește în tăcerea sa mută. | |
| = Lumina ramane doar cuvant scris,atat. | Gheorghita Ionescu Eugeniu [01.Nov.10 03:29] |
| Parca incerc sa deslusesc imagini,conturul lor pe"negativul"unui cliseu,asa imi pare incercarea,nu cultiv entuziasmul celor ce vad si ce nu e. | |
| = Textul păstrează ritmul unei inimi moarte dar visătoare | octavian clement [13.Apr.15 14:12] |
| Nimeni...În ungherele camerei noastre... De unde știți că nimeni? :) pare că isis nici nu se întâmplă în zilele noastre | |