| = "în crăciunul pieptului meu" | Elia David [27.Dec.09 09:04] |
| M-au impresionat randurile tale, Maria. Prin sinceritate si tristetea pe care o degaja. Cate nu ne dorim de la aceasta sarbatoare... Cate daruri ale inimii nu raman nedaruite, numai pentru ca ne pierdem printre traditii pervertite si multe altele fara folos... E firesc sa ne doara, cand, odata cu fiecare Craciun, in loc sa se nasca, in noi mai moare, uneori fara sa bagam de seama, cate o bucurie... Am citit si poezia lui Vasile Munteanu... Care, la randul ei, m-a atins dureros... Am dorit sa stii ca randurile tale m-au miscat... | |
| = Lamentatio | Călin Sămărghițan [27.Dec.09 23:02] |
| Un necesar memento ce-și asumă greutatea sărbătorii de sub aparenții zurgălăi zăngănitori, unde și trupul și sufletul dor deopotrivă. Un dulce-amar cântec tânguitor ce tinde spre o mângâiere inaccesibilă, o lamentatio despre limitele a ceea ce suntem și tocmai prin aceasta o căutare de sprijin într-un prieten imaginar, despre care gândim că ar fi frumos să existe. | |
| = „e ca si cum mi-ai spune că o rană o vindeci într-o zi ” | Florentina-Loredana Dănilă [27.Dec.09 23:18] |
| Nu, rănile nu le vindeci într-o zi. Uneori, e nevoie de o viață. Impresionantă, Maria, poezia ta, prin simplitate, prin durerea adevărurilor strigate . Un gand bun, aproape de trecerea în noul an! | |
| = * mesajul | Alina Manole [28.Dec.09 01:20] |
| Dacă fiecare dintre noi ar pune "de-o masă de crăciun la ușa unui nevoiaș sau doi", ne-am risipi mai puțin, ne-am aduna mai mult. Și dacă în fiecare zi ar fi Crăciunul. E singurul text, cu adevărat de reținut, de pe aici, din ultima vreme, pentru mesajul pe care îl conține. | |
| = Dragii mei, | Maria Gold [28.Dec.09 03:41] |
| Sudan,Iraq,Pakistan,Congo,Yemen si Saudi Arabia,Nigeria,Thailand,Chad, Mexic,Somalia sunt citeva din locatiile unde acum sunt razboaie. S-ar putea ca cineva sa-mi spuna ca e la ei si nu la noi. S-ar putea ca cineva sa-mi spuna ca tot ce misca pe planeta si tot ce nu misca ne afecteaza. Ceea ce cred eu este ca nu traim cind nu ne daruim celorlati. Atita timp cint in lume sunt atitea razboaie, cind mor copii, cind copiii cresc fara parintii, eu cred ca ne indepartam de scopul cu care am venit pe pamint si acela de a evolua, ne indepartam de a fi umani. Elia multumesc ca ai intrat sa-mi spui prima. Calin, multumesc, lamentatio este pentru ca stiu ca inca nu mi-am gasit "vocea" cu care sa fac ceva, sa am impact.(Nu voi avea o voce politica niciodata). Daliano, multumesc si traiesc cu o anumita teama ca unele rani nu le vindecam niciodata. Alina, draga mea, daca ar fi craciunul in fiecare zi pentru a darui, da.Multumesc ca ai vazut si apreciat mesajul. | |
| = semn... | Petruț Pârvescu [03.Jan.10 23:49] |
| *** n.b.>în crăciunul pieptului meu nu mai am viață am pe umeri mai bine de zece războaie | |