Comentariile membrilor:

 =  o mână de pământ către Cer!
Tamara Zub
[23.Dec.09 18:57]
Tulburător poem.

Arta de a te scufunda în alb, de a te lipi de negrul pământului și de a ridica o mână spre albastrul solar al Cerului.

Multă inspirație în continuare și un apel tel. Aproape tel-uric.


 =  între mine și cer...
Teodor Dume
[23.Dec.09 21:15]
îmi place titlul, îmi place intrarea fermă, precum desfășurarea și evident finalul

* Dă-mi mâna!
dă-mi mâna! îți strig. Scapă-mă de adâncul zăpezii!
eu sunt cel care am atins primul
pământul cu mâna
sub prima copertină de fulgi.*

lectura de față îmi dă prilejul să îndrept spre chișinău urarea de sănătate, bucurii, multe împliniri
și

Crăciun fericit!

multă stimă,
teodor dume,

 =  Ceva schimbare la față
Nicolae Popa
[28.Dec.09 12:17]
Tama,
Teodor,

Mulțam pentru sensibilizare directă.
Azi am mai nuanțat câte ceva. Am limpezit neînțelesurile pe înțelesul unuia ca mine care sunt azi, nu cel din ziua în care am postat acest text.

La Mulți Ani!

 =  ce-ar fi să ne liniștim?!
Iakab Cornelia Claudia
[28.Dec.09 12:26]
"și totuși, dă-mi mâna! Dă-mi mâna! Scapă-mă de străfundurile
întunecoase ale zăpezii!
eu am atins primul pământul cu mâna în adâncul zăpezii,
unde am zgâriiat prima copertină de fulgi așternută acolo"

eu sunt inceputul, eu am reusit inceputul, ce ar fi sa ma pot ridica si ultimul fiind sa spun:
"ce-ar fi să ne liniștim?! În jur nu-i decât iarnă.

nimic grav. Doar iarnă. "

imi place mult prima intrezarire aici, trebuie sa aprofundez.

+ nimic grav
Adrian Suciu
[28.Dec.09 12:29]
Foarte frumos poemul asta. Curat, limpede, aproape "copilaresc". "nimic grav. doar iarna". Si totusi, incarcat de un dramatism calm, paradoxal. nimic grav. un text reusit.

 =  Dintr-o parte
Nicolae Popa
[28.Dec.09 12:47]
Adrian,
Aprecierea ta m-a făcut mic. Și să-ți spun de ce. De emoții. Dacă așa ceva ni se permite în ochii lumii. Astăzi, după vreo cinci zile fără computer, am revenit la acest poem pe care îl uitasem total și pe care îl aveam doar aici, în agonia noastră. L-am recitit, l-am mai aclimatizat nițel la noua mea stare, starea unei regăsir și... M-am simțit ca în poem, neștiut de nimeni. Și deodată vii tu cu steaua, cum se zice la mine-n sat de Crăciun. Și mă faci să mă bucur de poem și de cel din poem dintr-o parte!

Sărbători Fericite, Adriane! Și multă inspirație!

 =  Iakab Cornelia Claudia
Nicolae Popa
[28.Dec.09 13:23]
Adevărul e că în clipa asta, din cauza unei ploi nenorocite, prin Chișinău scade zăpada. Copertinele fulgilor nu mai au nici o șansă. Și s-ar putea ca odată cu topirea zăpezii să găsim pe pământul gol... Să găsim un pământ și mai gol. Spun asta, așa, în prelungirea poemului, dându-ți de înțeles că mă bucură trecerea ta pe aici, fie prin troiene, fie pe zloată.

Sărbători Fericite! Și ocnă la scis!

 =  limpezire
iarina copuzaru
[28.Dec.09 13:30]
Am întîlnit în acest frumos poem limpezirea (prin cuvinte)a unei stări tulburătoare (în trăiri-copertine). Atingerea pământului "cu mâna în adâncul zăpezii / unde am zgâriiat prima copertină de fulgi așternută acolo
pe când încă era noiembrie afară" mă apropie de retragerea sufletului în origini/puritate.
Repunerea de sine din final întregește mesajul poeticesc, scriitorul îndreptîndu-se spre temeiul pentru căutarea sa - această pro-punere făcută cerului/sieși.

 =  Iarina,
Nicolae Popa
[28.Dec.09 15:48]

Se pare că "repunerea de sine" chiar contează! Sărbători Fericite întru Poezie!




Nu sunt permise comentarii(texte) anonime!
Pentru a înscrie comentarii(texte)
trebuie să te înscrii şi să te autentifici.

Înapoi !