| = respiratie | petrea stefan [22.Dec.09 10:51] |
| nu doar poezia asta, ci poezia ta in general ``expira`` ceva la granita dintre geniu si banal. cred ca pana la urma trebuie sa te hotarasti: ce te ``inspira``? | |
| = expr. | Stefan Doru Dancus [22.Dec.09 12:05] |
| Ochiul avizat vede rima, deși textul e scris în așa fel încât să ascundă asta (sau poate voit?). Finalul seamănă cu o notație jurnalistico-prozaică, dar per total, cititorul rămâne cu impresia că n-a adăstat zadarnic peste el. Ca mine, care stau și mă gândesc încă la "Luminile sunt stinse cu capul dat de dușumea lumina mea tăcând peste lumina ta". Frumoasă expresie, coane! Să ai pace, Dăncuș | |
| = petrea - stefan | florian stoian -silișteanu [22.Dec.09 18:00] |
| e greu să cad în spatele acestui gând fiindcă dragă Petrea dumneata văd că știi ce spune. Nedumerit încă nu știu nimic nu am văzut nimic nu am de auzit nimic. Ce mă înspiră este ce mă expiră.Aici este problema CE? Dăncuș dragă frate ești vulpoi aproape bătrân și mulțumesc și are dreptate Petrea că el cu bun simț vrea să strige mie despre câteva lipsuri și da ia să le caut zic. Vă foarte mulțumesc | |
| = Felicitări! | Aurel Sibiceanu [22.Dec.09 18:57] |
| Prietene, poemul anterior mă pusese pe gânduri; am gândit că muza te-a părăsit pentru o perioadă, și că va fi înspre binele tău. Dar, neastâmpărat cum te știu, ai ademenit-o și ai dat în vileag acest frumos poem, în care te răsfeți: ești într-o sală de teatru, privești din lojă, pe scenă e un spectacol de gală, cu un singur actor - evident că acela ești tot Domnia ta! Iubita este și ea prezentă, ca un aer împărătesc, ca o cuantă de lumină. Am simțit-o și eu cu genele mele bătrâne; deh, apucături libidinale mai vechi! Ce să-ți fac, prietene, când scrii o femeie dat este să se bucure de ea și cititorul! P.s.:Am de la Sf. Nicolae o nuia pentru tine! Mi-a spus cum că ar trebui să te altoiesc până îți intră în cap că nu ai voie să lași poemele pe alocuri nedesăvârșite, așa cum ai obiceiul cel rău. Ia răsfață-ne Dumneata și ne dă frumusețea mai cu grijă și întreagă. Spusa lui Nichita, cea privitoare la colțul sfărâmat al cubului, mai uită-o... | |
| = Dragă frate Aurel Sibiceanu | florian stoian -silișteanu [22.Dec.09 23:09] |
| Dumneata cunoști meșteșugul poeziei și dacă ai strigat aici înseamnă prețuire chiar dacă io și numa io am rugat să ma lauzi dar știu că faci asta cu băgare de seamă și credință drpept pentru care încerc să ascult din sfat.Mulțumesc | |