| = o vizuală de...cosumat!! | gena gurau [22.Dec.09 00:06] |
| îmi place ceva ce regăsesc ca un leit-motiv în poemele tale: pornești de la dialogul cu propria conștiință, trecînd în planul în care eu-ul este central, delimitîndu-te cumva de el, pentru ca apoi concluziile, morala, finalitatea definitorie să le translatezi și să le proiectezi colectivității al cărei exponent ești tu, individul, entitatea. implacabilul abundă aici!! trecînd prin gama fricii, deznădejdii, resemnării chiar, sparte ici-colo de câte-un licăr de frumos, de bun: "am cunoscut frica și am ucis-o" "am cunoscut omul și l-am iertat" până la: "nu mai e nimic de ucis aici jucăm ruleta rusească de unii singuri nici azi n-am murit deși viața a plecat demult din tranșeele noastre". este teribil de sugestiv link-ul. iar finalul închide într-o buclă zădărnicia dusă la extrem. ce este curios, dana, pentru mine, este următorul aspect: chiar și-așa, transpare o blândețe. un ceva viu, apropiat, palpitînd în tot cenușiul ăsta existențial. și să nu trăiești cu impresia că asta vine neapărat de la...glasul tău molcom. :))) pe mine încă nu m-a convins. dar am început să te citesc a doua oară, ascultîndu-te. tot e ceva... :D ( revezi "ceața a născut monști care te apăra din prea multă iubire" ) | |
| = gena, | Dana Banu [22.Dec.09 07:40] |
| acel ceva blând și viu care transpare aici sunt eu(chiar dacă despre blândețea mea se spune că e cam vulcanică:)) în ultimele texte am cam manevrat aceleași imagini, sper să nu devină plicitisitor, voi încerca să mai schimb registrul ce mă enervează puțin la grupajul acesta de texte este faptul că pare că dau sentințe, tonul e cam categoric dar nu mă enervează totuși atât de mult încât să îmi bag picioarele în poeziile astea poate ar fi cazul să-mi mai temperez patosul altfel risc să mă las consumată de propriul stil până la anulare totală linkul ăla m-a obsedat într-o vreme, am construit multe poeme pornind de la el, mi se pare un filmuleț f bine realizat ți-am mai spus, nu-ți bate capul cu varianta audio, e doar un accesoriu care mă ajută să fac modificări pe text, nicio pretenție, eventual, privit din afară, un fel de figurină de marțipan pe tort, atâta tot acestea fiind răspunse mulțumesc pentru comentariu să ne trăim frumos și blând dana | |
| = Aprinde | Stefan Doru Dancus [22.Dec.09 12:52] |
| Marele atu al Danei Banu în poezia actuală este faptul că poezia ei este poezie fără abundența de metafore cu care ne-au obișnuit "înaintașii". Sărăcia exemplară în metaforă creează o abundență de imagini de alt tip, unele care vin cursiv și încântă cititorul până la a deveni sentimental. Ochiul lucid (și nu cel perfid, al criticii literare) observă însă discrepanța (sau prăpastia) între ceea ce vrea să transmită autoarea și între ceea ce transmite; pentru că aici este, poate, autenticitatea ei: în ceea ce nu vrea să spună și totuși, nu se rabdă, trebuie să spună: "îți înmoi degetele în sângele proaspăt al dimineții/ scrii istorii de o zi seara aprinzi luna și deschizi ferestrele/ ghemuit în tine aștepți să te înduri în tăcere/ vezi semne auzi niște zgomote îndepărtate treci prin coridoarele memoriei/ toți vor toți cer toți trag de tine să le fii să îi aperi să le construiești ziduri de apărare", iar acesta e doar un exemplu din zecile de poeme pe care le-am citit aici. Să ai pace Dăncuș | |
| = mon frère , | Dana Banu [22.Dec.09 13:19] |
| știi, eu vorbesc mai puțin decât scriu cel puțin în ultima vreme odată cu timpul s-or cerne toate servus, Dăncușule, iarnă și pace să fie dana | |
| = arata tu o fata care sa te iubeaaaasca asa de tareee | mihai amaradia [22.Dec.09 21:15] |
| nu stiu ce sa zic multe cuvinte chist cateva clishee da cred ca nu-i chiar cel mai bun text al tau de fapt nici pe departe. ce stiu eu eu stau aici cuminte cuminte si numar unu doi trei patru cinci sase...... | |
| = 7, 8, 9 | Dana Banu [22.Dec.09 21:18] |
| lasă că mai scriu și altele care poate au să îți placă salut | |
| = Elian, ce peripeție ! | Aurel Sibiceanu [23.Dec.09 10:11] |
| Oasele vieților mici și îngropate în pământ strălucesc aici, la tine în cuvânt. Un poem ca un sarcofag al singurătății; printre rânduri l-am zărit pe T ori poate mi s-a părut... Florile dalbe! | |
| = dragă Sibi, | Dana Banu [23.Dec.09 10:21] |
| eram sigură că ai să ajungi și la mine, ți-am citit commurile de dimineață:) pari un călător pornit înspre noaptea de ajun cu gulerul paltonului ridicat și luminițe aprinse în ochi T este una dintre cele mai frumoase părți ale mele, bine ascunsă în pământuri, protejată de viscolul de afară zăpezi înalte și oameni frumoși ca tine aproape salut | |
| = așa se trăiește la capătul drumului... | Teodor Dume [31.Dec.09 10:11] |
| dana, e multă iubire, sinceritate și credință în textele tale și tot ceea ce -i natural răzbate și trăiește mult. *așa se trăiește dincolo de cantonul părăsit acolo unde noaptea îți este cel mai bun prieten așa se trăiește la capătul drumului* nu pot comenta simțămintele cuiva, dar mă bucur că această trecere prin textele tale mi-a dat posibilitatea, acum la sfârșit de an, să-ți urez sănătate, bucurii, multe împliniri alături de cei dragi și un an nou fericit! multă stimă, teodor dume, | |
| = mulțumesc, Teo, | Dana Banu [31.Dec.09 10:13] |
| un an nou fericit și ție, cititorule, dana | |
| = fără ochelari | milos petru [10.Dec.18 14:27] |
| Pun ochelarii pe masă, închid ochii și te ascult, se pare că așa te văd mult mai bine! LA MULȚI ANI DANA! | |
| = la mulți ani, Miloș Petru | Dana Banu [04.Jan.10 13:08] |
| da, sunt și eu pe aici, desigur aproape mulțumesc un an nou fericit | |