| + Stil și realitate | Tudor Cristea [21.Dec.09 20:30] |
| Problema ridicată pare a fi justificată, deși pare desprinsă dintr-un film SF și se înrudește cu viziunea lui Karel Capek din R.U.R. ( minus deznodământul optimist-vizionar, cu trimitere la repetabilitatea mitului biblic). Textul e bine scris și poate pune pe gânduri. Eu aș zice să nu ne alarmăm, totuși. Sunt prea multe probleme de rezolvat și, mai ales, e aproape sigur că dintr-o celulă recoltată de la un savant genial nu va ieși un alt savant genial. Pentru că se prelevează doar virtualitatea realizării, iar nu și realizarea. Cu alte cuvinte, se ia doar dotarea genetică a savantului, nu și ce e în mintea acestuia. Clona unui savant poate deveni, bunăoară, un foarte bun taximetrist. Asta fiindcă savantul își conduce foarte bine mașina, iar în tinerețe visa să se facă pilot de curse. Glumesc, desigur, dar suntem într-un teritoriu al glumei. Și al literaturii sau al filmului. Însă, drept este, trebuie să ne întrebăm, aidoma unui cunoscut prozator contemporan, până unde poate ajunge gluma... O steluță pentru stil. | |
| = colindator | Stefan Doru Dancus [22.Dec.09 09:14] |
| Multam de citire. Ar fi multe de discutat pe tema asta, mai ales dupa dezbaterea furtunoasa a acestui material pe un alt site. Ati remarcat bine stilul de scriere, caci problematica genetica e inepuizabila. Multam si de strea, domnule Cristea. Sunteti primul colindator! Cele bune, Dancus | |
| = Un text | Liviu-Ioan Muresan [31.Dec.09 14:02] |
| incitant, bine scris. Doar că acele clone, inițial vor fi copii, nu vor putea înlocui niciodată adulții, aceștia urmîndu-și soarta trecerii. De asemenea, clonele nu vor fi lipsite de suflet, atribut al vieții. Dezvoltarea acestora va duce la o personalitate total diferită de cea a donatorului. Un subiect ce merită dezvoltat. Un an nou fericit! LIM. | |