| = Of, Doamne! | Aurel Sibiceanu [19.Dec.09 12:39] |
| "dar eu n-aveam niciun loc bine plătit de pierdut alergam după prima iubire printre clădiri ciuruite militari gărzi patriotice în poziție de luptă taburi vegheau la liniștea urbei..." Au trecut 20 de ani, Marius, și noi tot un deșert străbatem, să ne recăpătăm demnitatea deplină... M-a răscolit poemul tău, mi-a adus aminte de prietenul tuturor, de Ion Monoran... Acest nume poate fi unul dintre numele Libetății... Toate cele creștinești din partea mea, Sibi | |
| = Aurel, am trăit începutul demnității la români... | marius nițov [19.Dec.09 13:17] |
| Aurel, am trăit începutul demnității la români (așa se părea atunci) după atâția ani de tâmpire ideologică, aveam 21 de ani și credeam în minuni, în schimbări miraculoase prin istoria mincinoasă a unui popor exilat de la dreptul de a fi liber. Dintre câteva schimbări... doar libertatea cuvântului este cea mai semnificativă, dar cu unele excepții. Ce se întâmplă azi e răspunsul la întrebarea: cum a stat la putere atâta amar de vreme Ceaușescu sau cum a fost posibil cultul personalității în detrimentul depersonalizării românilor? Există atâta lașitate și trădare în țara asta prin toate perioadele, ce istorie de minciună nesfârșită e posibilă aici! Cum o clasă de profitori cu vechi funcțiuni în manipulare umilesc la nesfârșit cetățeanul român, ei doar aflându-se în treabă pe scaune importante. România după 20 de ani are nostalgia dictaturii prin inerția regresului nivelului de trai, al civilizației, intrarea în UE e doar o paradă de prost gust. Instituțional și nu numai... suntem în lumea a treia! O constituție făcută de comuniști, oricât de inspirată de la modele democratice mai vechi, nu poate îndrepta o anumită mentalitate de stăpâni absoluți tradusă în discursurile celor aflați peste legi. Timișoara a fost un debut curajos, dar neaplicarea punctului 8 cu eliminarea din structurile conducerii a foștilor activiști i-au făcut ultimul joc al Moscovei. După căderea URSS am rămas într-o reconciliere teatrală între torționari și chinuiți. Așa a apărut Iliescu marele disident, revoluționar, Roman, Gelu Voican, Stănculescu și toți cei ce au urmat cu diplomă de revoluționari, urmând vechile deprinderi în care cuvântul de ordine e "descurcă-te!". | |
| = plus: Sărbători Fericite și dorința de a-l chema pe Dumnezeu, singura cale spre | marius nițov [19.Dec.09 13:34] |
| plus: Sărbători Fericite și dorința de a-l chema pe Dumnezeu, singura cale spre înnoire! | |