| = Vasile Munteanu | Ottilia Ardeleanu [16.Dec.09 23:32] |
| Monogamia treime: în-crezător- în-crezut- credincios! Frumos joc de cuvinte, spun din nou! Pornind de la iubire și contrariul ei, iată cam care este fidelitatea celui ce crede (credulul), prezentată de poet: 1. „pe mine mă iubesc rostind Te iubesc! pe mine din tine pe tine te iubești rostind Te iubesc! pe tine din mine” – confundare a lui „mine” cu „tine”, adică „tu” = „eu”. 2. „„ ! ” = „ | ” + „ . (punct) ” = celălalt este punctul fără de care O Linie ” o linie deasupra fără punctul de dedesubt = zero valoare – ca la mate! 3. „formă echivocă de dresaj” – dresură de cuvinte într-un mediu învechit, cu perpetuare! 4. “nu-I nimic – deci Nimicul există” Apoi, a celui pe care îl crede (crezutul): 1. și dacă nimic separați suntem împreună 2. “niciodată sămânța nu întreabă cum s-a născut pământu-n care intră” - ”niciodată pământul nu întreabă ce-o să răsară din sămânța ce-l pătrunde” 3. “instinct de supraviețuire complex frustrant costisitor un singur templu și un singur zeu” Și, al treilea, credinciosul (fidelul) care solicită testul ADN! Și-atunci, “mp3ime reloaded, cu subtitrare în română” este chiar pământeanul în cele 3 ipostaze prezentate de poet, “sufocând cu sperma noastră toți lăstarii –mânuțe verzi zbătându-se prin aer să prindă nu-se-știe-ce și să trăiască”. “istoria ne va ierta se știe: Copilu-i viu doar dacă stric-o jucărie”. Trist, dar adevărat! Subtil, ca de obicei, Vasile Munteanu! Cu plăcere, Ottilia Ardeleanu | |
| = . | Vasile Munteanu [19.Dec.09 07:06] |
| mulțumesc, Ottilia, pentru preumblarea cu sens printre cuvintele-mi. | |