| + fetita cu fundita si numaratoare pe cartela | silvia caloianu [13.Dec.09 21:16] |
| Alma... citesc-recitesc, eu, numaratoarea asta a ta, dar mai vin si maine, in mod sigur, pentru ca nu mi-am epuizat curiozitatilea si ma simt cam fara cuvinte... prin fața ochilor mi-a trecut o copila, o casa, o curte, o strada, o... istorie, o bucata de viata, o dragoste (si, eu cred ca e una, gresesc?) m-a surprins finalul, am zambit... sa nu uit: ai putea gasi un tilu care s aspuna mai multe, sa atraga. deci, o sa mai intru, ma va tenta sa mai vad filmul, sa iti mai pun intrebari (pe ym). p.s. am citit cu sufletul la gura, sa stii, iar in cazul in care iti va fi chef sa mai cizelezi vreo expresie-doua, nu uita ca ai cam multi "și" in regiunea pe unde zici de silvica :) | |
| = Silvia, mulțumesc și ai dreptate | Alina Manole [14.Dec.09 00:09] |
| Da, ai dreptate, trebuie să aleg alt titlu și să mai renunț la conjuncții. Mulțumesc mult pentru apreciere! | |
| = alma | Carmen-Manuela Macelaru [14.Dec.09 06:21] |
| ai surprins esența într-un poem relativ telegrafic, stilul acesta succint cu enumerații unele mai reprezentative ca altele aduce o oarecare disciplină a scrisului, personal îmi place mult acest tip de poem. întrebările retorice sau nu, școlărești, curiozitatea, scoate în evidență inocența vârstei. nu cred că ai scăpat nimic, tot am citit și cred că e complet. mcm | |
| = & | Dan Cârlea [14.Dec.09 09:47] |
| Apropo de semicursiera de pe balcon: eu aveam un Pegas verde, crescusem cu el si-mi doream o semicursiera. Costa prea mult sa-si permita ai mei, dar varu Horia de la Iasi avea una perfecta, Sputnik, pe care o tinea taman pe balcon. El a zis ca pot sa o iau, dar problema era ca mi-era greu sa o aduc de la Iasi la Bucuresti. In fiecare vara, cand ma duceam la Iasi, ma dadeam cu semicursiera aia si faceam planul ca trebuie sa o aduc cu trenul la Bucuresti. “Nu e mare branza: o pun in capul culoarului langa wc, ii dau lu’ nasu ceva si asta e”. Dar n-aveam lant, trebuia sa cumpar. Mi-era frica sa stau in compartiment si bicicleta parasita pe hol. Peste 6 ore! Sa stau langa ea nu puteam, ca era frate un curent acolo langa wc de as fi ajuns direc in spital, bolnavicios cum eram. An de an am amanat, pana mi-am pierdut interesul pentru bicicleta. Varu Horia e prin Canada, si bicicleta cred ca si acum mai e pe undeva desfacuta in subsolul casei in care statea matusa-mea, iar acum sta verisoara-mea, in Targul Cucului, langa Hala. Sa vezi faza: intr-o vara mergeam eu cu bicicleta si incep sa cobor dealul spre Tudor. Aud ceva ciudat, niste clincanituri. Cand ma uit mai bine, nu mai aveam frana in partea dreapta. Adica aia pe care o puneam mereu si singura carea mergea. Cazuse manerul de actionare si atarna pe langa ghidon in jos, lovindu-se de aripa. Asta in plina vale, cand luasem viteza si in Tudor se vedea troleul in statie. M-am scurs printre masini mort de frica, am avut zile, ca sa pot sa va povestesc acum asta. Noroc! | |
| = niet | Mihai Constantin [14.Dec.09 10:10] |
| spui "ciorapii cu fir argintiu la gleznă". dar, oare, nu se poarta - chiar si azi, chiar si pe timp de vara - ciorapii aia lycra, luciosi, eventual albi, asortati eventual - la modul sooo unsexy - cu sandale albe? :) textul asta e o simpla rememorare nostalgica a unor cliseelor comuniste, oldschool. ghinionul e astea sunt deja consumate, si rasconsumate, macar pentru faptul ca cinematografia post '89 - in proportia sa covarsitoare - opereaza aproape numai cu ele. poate si de aceea, in textul tau tensiunea e aproape egala cu zero | |
| = . | Mihai Constantin [14.Dec.09 10:16] |
| scuze, am niste greseli de tehnoredactare a commului. e inca dimineata | |
| = :) | Emilia Zăinel [14.Dec.09 14:21] |
| interesantă poveste acum în parg de sărbători. aș renunța la acele cifre, multe, prea multe în toată această înșiruire:) finalul este un copil nerăbdător:)) cred că trebuie scos că se înțelege atmosfera | |
| = vă mulțumesc, cu drag! | Alina Manole [16.Dec.09 10:55] |
| Vă mulțumesc, mă bucur că am primit comentarii de la voi. Cu scuze că sfârșitul de an mă găsește într-o mare grabă, vă răspund pe scurt, dar mâ gândesc la fiecare dintre voi. Cu drag. | |
| = deja văzut | matei hutopilă [17.May.10 15:57] |
| de fapt, de atîtea ori, încît mă simt un fiu al uniunii sovietice, probabil din cauza filmelor și cărților și muzicii și amicilor și imaginilor ce vin de acolo | |