| = Poate că scrisorile trebuie să rămână neterminate | Călin Sămărghițan [08.Dec.09 23:39] |
| Ceea ce nu este, se scrie. Și cred că e un principiu foarte sănătos. Îngemănarea aceasta dintre sentiment și actul scriiturii... hm!, o zonă ciudată! Am admirat întotdeauna caligrafia atentă, poate pentru că mie nu mi-a ieșit niciodată. Mișcarea tocului pe hârtie ține uneori de foame, de frig. De viață. Ale mele sunt toate suspendate, iar noaptea, pe întuneric, în cameră mă ciocnesc cu fruntea de ele. ...Și, după ce am spus asta, acum ar fi trebuit să urmeze întrebarea. Hm! | |
| = ... | sophie polansky [08.Dec.09 23:40] |
| sincer, doar primele versuri din strofa a doua mi-au putut transmite ceva, in rest, nu sunt adepta floricelelor si arabescurilor si aici ma refer la trubaduri si colivii si amanti. | |
| = cod secret | Maria-Gabriela Dobrescu [09.Dec.09 01:25] |
| rara, ce șanse există pentru cel care nu mai are de citit nicio poveste? cuvintele care nasc întrebări nu sunt la îndemâna oricui. dacă n-ar fi nu s-ar povesti... cu drag, maria | |
| = o poveste pentru voi, călin, medeea(sophye), maria | cezara răducu [09.Dec.09 09:06] |
| călin:uneori iubirea se poate ascunde într-o întrebare.scrisă sau nespusă.depinde de poveste. a mea începe acum cu o altă caligrafie. de fapt, aceeași.cândva mi-o va citi cineva. medeea: fiecare cu povestea lui. a mea are arabescuri. mulțumesc pentru trecere. maria:uf..noi va trebui să discutăm pe tema asta. întotdeauna există o poveste. în fiecare litera pe care o scriem celuilalt. mulțumesc vouă și...să credeți în povești. rara | |