| = Mihaela-Roxana Boboc | Ottilia Ardeleanu [04.Dec.09 18:33] |
| Copilul din noi, se pare că nu moare niciodată. De aceea, probabil, nici podul către înapoi nu se dărâmă. Poezie tristă care scoate în evidență chipurile părinților, anii copilăriei și, desigur, legăturile cu aceasta, aflate în lucruri, amintiri... Eu spun că trebuie să mergem mai departe! Ottilia Ardeleanu | |
| = Un pod inspirat | vasile salisteanu [04.Dec.09 18:54] |
| Această poezie este cutremurătoare, nu ai cum să nu mergi mai departe. Am decis noi în locul tău, deoarece scrii pentru noi. | |
| = ottilia, vasile eugen | Mihaela Roxana Boboc [04.Dec.09 20:19] |
| Ottilia, frumos ai scos esența din acest poem. Mulțumesc! Eugen, mulțumesc pentru sprijin și pentru commentul pertinent. | |
| = nostalgie | Liviu-Ioan Muresan [04.Dec.09 22:00] |
| bine dozată. O reamintire prin prisma omului matur, totuși o părere de rău pentru frumusețea copilăriei și trecerea timpului. Poezia e bine scrisă. Felicitări! LIM. | |
| = LIM | Mihaela Roxana Boboc [04.Dec.09 22:04] |
| Mulțumesc, Ioan pentru desele intervenții și pentru încurajările tale. | |