| = da | Cristina Rusu [28.Nov.09 11:50] |
| este un haiku corect. ai tu ce ai cu gerunziile și nu vrei deloc să renunți la ele. în rest, planurile sunt corecte, legate între ele. este un poem inocent, sperăm că sania va putea ieși din zăpadă ca să ajungă la copiii cuminți. faptul că ai pus la versul doi adjectivul "drag" ai îndulcit poemul. este un haiku bun mai trec pe la tine bia | |
| = deformație | Florentina-Loredana Dănilă [28.Nov.09 12:12] |
| Că tot mi-ai atras atenția nu doar o dată cu gerunziul, am început și eu să-mi pun problema serios: oare ce-oi avea cu gerunziile? Una dintre explicații la faptul că îmi sugerează mai mult decât alt timp verbal am găsit-o în deformația pe care am căpătat-o din limba engleză (nu scriu în engleză, dar am de-a face destul de mult cu ea, inclusiv o predau din când în când): e vorba de acel prezent continuu (timp verbal care în limba română nu există) și care se diferențiază de prezentul simplu prin aceea că sugerează o acțiune în desfășurare la momentul vorbirii, neîncheiată, un fapt care nu se petrece ca o regulă, etc. Acest timp se formează cu forma în "ing" a verbului, care se utilizează și ca gerunziu. Referitor la poemul de față, verbul "a aștepta" îmi pare că se pretează mai bine decât oricare altul la a descrie o acțiune în desfășurare, neîncheiată și, aș adăuga, care pare să nu se mai termine: aștepți, tot aștepți, fără să știi până când:) Îți mulțumesc pentru opinie și te mai aștept. Voiala! Ce de așteptări! | |
| = O lume mirifică. | nicolae tomescu [28.Nov.09 17:05] |
| Un haiku ce ne introduce în lumea mirifică a crăciunului și a copilăriei. Încerc și eu: Moșu-i departe - copiii lângă sobă ascultând povești Cu prietenie | |
| = Nicolae Tomescu | Florentina-Loredana Dănilă [28.Nov.09 18:05] |
| Se pare că mirajul Crăciunului mă bântuie cam devreme. Ca și copilăreștile așteptări. Mulțumesc de trecere și poem. | |
| = replică împotmolită | Doru Emanuel Iconar [28.Nov.09 22:47] |
| Să facă bine sania să nu se împotmolească, Moșul să sosească, că am fost cuminte, mai ceva ca-n filme. Iaca și varianta mea, sper să placă Moșului și iubitorilor de haiku. Moșu-i departe - copiii la fereastră numără stele Doruleț | |
| = Moșul nu mai umblă cu sania | Florentina-Loredana Dănilă [29.Nov.09 11:21] |
| Doruleț, îți spun un secret, numai ție: Moșul nu mai umblă cu sania, și-a cumpărat un jeep 4 x 4, să nu riște să nu ajungă la copii cuminți, harnici și talentați, așa ca tine. Deci poți să stai liniștit! Când îl vezi, să-mi pui și mie o vorbă bună, că n-am prea fost cuminte. Vreau să spun că n-am mai scris proză cam de mult, iar eu, când nu scriu proză, de fapt, nu scriu. Haiku-urile mele sunt simple exerciții. Iar scrierea lor nu-mi oferă atâta bucurie pe câtă îmi oferă proza. Mulțumesc de semnul tău! | |
| = încă o replică, că-mi sări inima din piept | Doru Emanuel Iconar [29.Nov.09 12:27] |
Mai să-nțepenesc când am citit titlul comentariului, că bineînțeles văd numai ce mă interesează. Furtună, mă porecli un prieten. Așa și acum, citi numai: Moșul nu mai umblă. Restul nu era interesant pentru subsemnatul, mare pofticios de cadouri, surprize și orice bunătăți. Numai să fie! Cum îmi sări inima din loc, pe loc am scris, ''bălăria'' de mai jos, pentru care, cu plecăciune cer iertare. Da' vorba bună o pun, sigur, sigur, numai să vie. Dau și eu un RON pentru un jeep nou Sau mai bine-un pol să primesc cadou Vreau o proză scurtă, poate-un roman Pentru amândoi, stele talisman. Doruleț P.S. Mi-e bine că sunteți. D. | |