| = Mirosul | Rosca Florin [19.Nov.09 12:48] |
| Rândurile construiesc imagini clare, descrierile sunt cursive, ușor de parcurs. Mi-a plăcut textul, felicitari. | |
| = nu mai insist pentru ca | Antrei Kranich [19.Nov.09 12:56] |
| am citit textul demult, pe alt site, si l-am apreciat ca atare. spun doar ca cei care urmaresc proza si au nivel corespunzator, ar trebui sa evidentieze cum se cuvine acest text. A | |
| + O metaforă profundă... | Emil Iliescu [19.Nov.09 17:50] |
| O metaforă profundă a dezintegrării fizice umane, a trecerii ei amenințătoare prin epiderma și simțurile răsculate ale celor vii, care așteaptă la coada infernală, și uneori nedreaptă, pe care o numim viață spre moarte. Orice ar încerca să facă eroul nostru, acel Miros pune stăpânire pe tot și pe toate. Ca o sentință imposibil de evitat, o plasă abil țesută de destin care te cuprinde încetul cu încetul. O scriitură de un realism crud, cu descrieri de fizionomii operate fin cu bisturiul cuvântului. Fiecare individ creionat trăiește prin însuși mijlocul de subzistență al fiecărei zile, cea care îi și compune prin valențele ei interiorul domestic: "Vis-a vis de apartamentul lor soios, e cel al familiei unui inspector veterinar, în care veșnic se simt arome de grăsime sleită, de cărnuri prăjite, de caltaboși afumați și cîrnați usturoiați.Vrafuri de cratițe și farfurii năclăite, munți de alimente, digestii greoaie și sieste dispeptice le parfumau existența. Obezi toți trei, trăiau mirosind doar mîncare". Sau inegalabila fizionomie a taximetristului care respiră până și acasă carburanții curselor de peste zi : "La etajul I locuiesc Mirodanii, într-un miros de ulei de motor, benzină, antigel și metal. Bărbatul e taximetrist...". O procesiune mortuară finală, carnală și crudă, cum crudă este însăși Moartea. Fard violent, contrastând cu doliul plumburiu, regrete eterne, alternând sub decolteul apetisant, obișnuitele lacrimi, țuica și coliva, sticlele desfundate spre trecerea spre un dincolo necunoscut... Un text de forță, care, așa cum aprecia și prietenul Andrei, trebuie recompensat! Cu prietenie, Emil Iliescu | |
| = domnilor | rechesan gheorghe [20.Nov.09 13:51] |
| Aici,în paginile agonice (mori încet pînă primești un comm) cea mai faină recompensă e faptul să citească cineva ce ai postat Vă mulțumesc și să mirosim bine! | |