| = epitalam | Vasile Munteanu [17.Nov.09 04:05] |
| sau orație de nuntă a cuvintelor. și nu numai. și fiind vorba despre așa ceva, mai departe am să tac. am fost, am citit și ies în vârful picioarelor. cu plăcerea lecturii, Vasile Munteanu | |
| = Ioana Negoescu | Ottilia Ardeleanu [17.Nov.09 10:11] |
| “oamenii existau ca niște crizanteme nichita nu murea pentru că-l respiram noi. tu cu plămânul tău stâng străpuns de o baionetă în lupta cu umbra” – minunată asocierea om-crizantemă, dar, din păcate, moartea vine pentru oameni ca și pentru flori! „eu nu țin minte decât ce-a fost frumos.” – un sentiment extraordinar aici! Nu mai spun nimic, am citit parcă sub vraja purității și a intensității trăirii. Deosebit de frumos, Ottilia Ardeleanu | |
| = super-lectura mea de azi | farcas george stefan [17.Nov.09 14:39] |
| Tin sa va multumesc pentru cele cateva minute de citit si recitit poezia. Este ceva monumental aici, ca si in toate textele dumitale, am retinut imaginile din ultimul vers cel mai mult, pentru ca aduc un rezumat exceptional poeziei. O sa va trec alaturi de nichita si labis in triunghiul meu de inspiratie. merita stelute multe asta. Felicitari! | |
| = i. | ioana negoescu [17.Nov.09 23:10] |
| Vasile, mă bucur că ai văzut textul așa. mă bucur mult. mulțumesc. Ottilia, moartea vine și pentru flori? uneori mi se pare că vorbim prea mult despre ceva atât de firesc. George, iți mulțumesc din suflet pentru aprecieri. | |