Comentariile membrilor:

 =  frumos
daria caza
[15.Nov.09 13:06]
frumos psalmul tau; si crede-ma ca am auzit multe poezii cu tematica religioasa; de obicei ocolesc genul; tu iesi din tipare si dpv al limbajului, dar mai ales abstractizand ceea ce simti; si-mi place finalul :)

 =  Daria, îți mulțumesc de apreciere!
marius nițov
[15.Nov.09 14:25]
Daria, îți mulțumesc de apreciere! Da, nu separ niciodată divinul de plinătatea trăirilor naturale, în credința mea îi mulțumesc și după ce fac dragoste, mi-e în toate o împlinire, în niciun caz o negare sau separare de anumite fapte sau acte ale scurtei reprezentații.

 =  Marius
Liviu-Ioan Muresan
[15.Nov.09 16:24]
un text bun, bine scris. Poate citeva cuvinte in plus, dar nu imi dau seama ce ar fi evitat. S-ar pierde din sensuri si inteles. E mai degraba o naratiune, o descoperire si o concluzie. Mesajul e totusi autoritar. O invitatie in lumea de deasupra micilor noastre trairi. Am citit cu placere.
LIM.

 =  Liviu, azi mi-a făcut plăcere să-i dedic un psalm...
marius nițov
[15.Nov.09 17:49]
Liviu, azi mi-a făcut plăcere să-i dedic un psalm celui mai apropiat prieten, un prilej de mărturisire a credinței în dragostea neprefăcută, neregizată din moment ce nu-l separ de scurtele clipe ale revelației firescului. Nu fac altceva decât să-i recunosc darurile și cu mine a fost un nobil. Mulțumesc de comentariul favorabil!

 =  Marius Nițov
Ottilia Ardeleanu
[15.Nov.09 20:57]
"mi-a dăruit ce i-am cerut
inclusiv puterea zâmbetului în marginea prăpastiei" - într-adevăr un prieten veritabil!
"îl invit nici măcar nu-l mai rog
s-a săturat de rugăciuni lungi formule îndurerate " - din nou, un prieten care nu are nevoie de rugăminți (rugăciuni)!
"și nu se supără când îmi răsfoiește prin zile pierdute
nopțile albe doar veghez " - da, cine nu iși dorește un asemenea prieten!

Astea mi se par ideile cele mai frumoase și mai reușite ale psalmului tău.
Felicitări, Ottilia Ardeleanu

 =  Ottilia, cum să nu-l consider prieten ...
marius nițov
[16.Nov.09 16:42]
Ottilia, cum să nu-l consider prieten pe cel ce m-a ridicat de nenumărate ori și, pe deasupra, m-a înviat și din morți, că mort am fost când Adonai mi-a șoptit: tu ești al meu, n-am cum să te pierd! Doamne, să nu crezi că sunt din vreo cultă excentrică sau sectă, sunt ortodox nepracticant, iubesc frumusețea dăruită, dar mi-a fost dat să ajung la limita prăpastiei, acolo unde doar o mână divină te poate ridica! Și sentimentul din copilărie că am un sprijin dincolo de lumea asta s-a confirmat, sunt al lui și nu-l pot separa de actele mele pe scena scurtei reprezentații, cum am mai spus.
Mulțumesc de empatie cu psalmul meu de duminică!

 =  puterea zâmbetului
Maria-Gabriela Dobrescu
[16.Nov.09 21:43]
marius, mi-a plăcut și mie acest psalm închinat unui prieten comun multora dintre noi.
"dacă n-am unde merge primesc
invitație la opera luminilor
muzica razelor dătătoare de liniște". El este întotdeauna acolo. ne așteaptă.


cu prietenie, maria

 =  Maria, relația mea cu Adonai este una atât de obișnuită...
marius nițov
[16.Nov.09 23:09]
Maria, relația mea cu Adonai este una atât de obișnuită încât vreau să revin la aceste cuvinte date în com. lui Liviu: nu-l separ de scurtele clipe ale revelației firescului, ca diferență de viziune față de cum e perceput, eu nu-l găsesc pe Cel Binecuvântat un rigid, un băgăcios în intimitatea noastră, cu tablele legii în mâini gata să-ți dea în cap la greșeală. Îl văd sau găsesc un pedagog discret care te lasă să înveți din căderi și experiența trăirilor. Relația mea cu el nu se întemeiază pe mysterium tremendum, ci pe dragoste. Cu cât iubesc mai mult și, de ce nu într-un sens fericit, mai multe femei, cu atât îi mulțumesc mai mult fără să umblu pe la mănăstiri după canoane. Dragostea este singurul lucru care nu intră în contabilitatea divină. Aici este atipicul în credința mea, nu sunt ipocrit, încerc să-l cobor pe Adonai la condiția umană, numai el o înțelege spre înălțare.




Nu sunt permise comentarii(texte) anonime!
Pentru a înscrie comentarii(texte)
trebuie să te înscrii şi să te autentifici.

Înapoi !