Comentariile membrilor:

 =  plămâni de împrumut
Maria-Gabriela Dobrescu
[06.Nov.09 23:29]
ioana, cu respirația tăiată am citit și eu poemul acesta. toată ziua am avut senzația că mă sufoc. am venit aici și am luat o gură de oxigen pentru plămânul de rezervă. și mi-am reamintit cum era când mergeam pe bicicletă. acum respir...
mi-a plăcut.

cu prietenie, maria

 =  toate astea cu respiratia taiata
sophie polansky
[06.Nov.09 23:33]
imi place tare mult, e gradat, finalul te lasa intocmai.
l-as fi vazut mai lung, nu stiu de ce.

 =  ai dreptate, prea multă respirație te poate distrage adesea de la esență...
Horia Andrei Christescu
[07.Nov.09 01:24]
Frumos poem!
În special anotimpurile care năvălesc în plămâni... frumoasă metaforă.
Respiratul însuși a învățat și el odată să meargă pe bicicletă, așa cred.

Iartă-mi "devierile",
Horia

 =  i.
ioana negoescu
[07.Nov.09 00:36]
Maria, mă bucur că ai găsit un loc de respirat aici...mulțumesc.

Medeea, poate că e prea scurt. nu știu ce să zic. mulțumesc de trecere.

 =  Ioana,
Nicolae Popa
[07.Nov.09 06:02]
La a doua lectură mi-a plăcut și mai mult. Mda, uite că închei o noapte de poezie și ce mi-a mai picat înaintea degetelor pe tastatură cu un poem care merita atâta căutare. Din păcate, nu mă pot concentra asupra unui "comentariu elaborat" ca sa dau stea! O ai oricum din partea mea undeva sus pe cerul care înclină să se facă zi.

"eu stau la poartă. să fiu puțin mai aproape când vii."

Bună dimineața!

+ esența fonică a sufletului
Vasile Munteanu
[07.Nov.09 07:33]
probabil nu este cea mai potrivită comparație (în sensul că degradează textul, lucru pentru care îmi cer scuze), dar până să citesc acest jurnal poetic, chiar nu îi înțelegeam pe aceia care găsesc timpul și disponibilitatea de a urmări la tv seriale.

uneori, în fața aceluiași "eu" (auctorial), îmi este greu să îmi reinventez cuvintele; cu fiecare filă a acestui jurnal, descopăr un "pianist fără simbrie", fiecare text constituie o nouă partitură, pentru care muzica semnifică inițierea în arta de a trăi; este acea esență care precede ceea ce există, este acel ceva care nu devine ceea ce este tocmai pentru că a fost așa de la început; pentru un astfel de spirit moartea nu există, trupul este supus degradării, rămâne însă ceea ce s-a cântat. sublim.

în rest... așteptarea (cele două tipuri de așteptare), conștiința propriei condiții (cele două tipuri de stări), conjuncturalul (redat prin două tipuri de necesitate) și, nu în ultimul rând, bivalența organică ("plămânul stâng"); uman, tulburător de uman.


cu plăcerea lecturii,
Vasile Munteanu

 =  IOANA
Aurel Sibiceanu
[07.Nov.09 07:54]
Un mare poet canadian, de expresie frnceză,Fernand Ouellette,
spunea că atunci când primim un pumn de lumină primim și un
pumn de întunerec. Așa cum fiecare sosire poartă în sine plecarea...

Spre deosebire de ceilalți, poetul se poate rosti pe sine,
poate face din singurătate și din bucurie un bun public. EȘTI!!!

 =  Ioana Negoescu
Ottilia Ardeleanu
[07.Nov.09 10:06]
Cu respirația tăiată am citit și eu! Noroc că există terapiile! Ioana, ești extraordinară! Numai bine, Ottilia Ardeleanu

 =  parere
Sebastian Breștin
[07.Nov.09 10:51]
cand citesc acest poem ma simt ca si ursuletul cocolino infasurat in paturica lui mov.

si chiar e cu respiratia taiata. e foarte dulce. e ca si cand ai lua o gura de miere, si ai sta sa o amesteci cu saliva, si ai sta, ai muta-o in stanga in drepta, de teama ca daca o inghiti cine stie ce ti se intampla, adica o asimilezi cu grija.

sper sa nu te supere comentariul, nu cred ca e in sensul rau :-S

oricum in ultimul timp ai multa inspiratie. cum? adica stiu ca esti atenta in jur, dar cat de atenta?

ne mai citim :P

 =  i.
ioana negoescu
[08.Nov.09 22:48]
Andrei, uneori e greu de respirat...pentru mine cel puțin.

Nic, nici nu știi cât mă bucur că ai ales acel vers...mulțumesc.

Vasile, tu ai intrat în acest univers. cred că aveam mare nevoie de ochiul tău. mulțumesc din suflet.

Aurel Sibiceanu, mă simt onorată și fericită pentru că mi-ai spus că sunt. uneori e nevoie să ni se spună în față. mulțumesc mult.

Otilia, adevărul este că nu prea există terapii...dar rămâne între noi. te mai aștept cu drag.

Sebastian, nu știu dacă sunt atentă în jur. nu prea. în schimb e mereu o bucurie să te citesc. atunci sunt atentă :)




Nu sunt permise comentarii(texte) anonime!
Pentru a înscrie comentarii(texte)
trebuie să te înscrii şi să te autentifici.

Înapoi !