| = Un izvor nesecat amintirile | farcas george stefan [28.Oct.09 23:38] |
| Un registru extrem de plăcut cititorului, cum m-ai obișnuit deja. simplu și plin de o atmosferă deopotrivă încărcătoare și sinistră. Un sanctuar redutabil ți-ai clădit din toate aceste gânduri. unii oameni au o moarte lentă ani de-a rândul, unii nu mor niciodată. Trebuiesc plânși numai cei care trăiesc și se duc la adăpostul unor secunde, care nu rămân în adăpostul unui astfel de sanctuar. | |
| = ferestre în psi? :)... | ioana matei [29.Oct.09 00:13] |
| sau "pur și simplu" povestea unui univers? bolnav?... impresionabilă (ca de obicei!)... ioana matei | |
| = Luminează-ne | Valeriu Dinca [29.Oct.09 08:47] |
| Vis melancolic să fi trecut timpul ca glonțul, dincolo de nori? Luminează-ne! Felicitări! | |
| = semn... | Petruț Pârvescu [29.Oct.09 11:08] |
| *** atmosfera, cadru, intre ferestre, melancolia timpului regasit. | |
| = adanc | Tunaru Elena [29.Oct.09 18:52] |
| Cea mai frumoasa idee: ''deschideam ferestre în oameni''. Minunat. | |
| = sugar | ilinca nistor [29.Oct.09 21:24] |
| e frumoasa, dar are prea mult zahar inca ... | |
| + am început să mă gândesc mult la Dumnezeu. | ionelia cristea [29.Oct.09 23:45] |
| Poemul tau are o miza mare. Imi place pentru ca aduce in prim plan lirica cautarii de sine prin ceilalti. Poezia are forta, sensibilitate, se caleste intr-un registru simplu al devenirii, al marilor descoperiri existentiale, al raportarii omului la divinitate. Teama, cautarea:"altădată tot pe când dormeai am alungat frica","mi-am dat seama că voi orbi", descoperirea de sine se face treptat fara preambul, fara note extravagante:"la început nu am înțeles. am crezut că se roagă în limba lui. mai stai. am rămas.". Textul isi trage radacinile din niste resorturi interioare puternice, din resemnari plapande, din tristete:"uneori prind momentul când pereții nu mai contează. respir. aerul miroase a tine.". Cel mai mult m-a impresionat insa pasajul referitor la divinitate:"Dumnezeu nu se răstește la oameni, mi-a mai spus. mama lui plângea cu jumătate de față. am sărutat-o pe obraz și pe singurul ei ochi. i-am iubit singurul fiu. ". Cred ca aici este punctul culminant al textului si marea lui reusita. | |
| = . | Geta Adam [30.Oct.09 15:57] |
| putine sunt textele care te pleaca si apoi te cheama. te pleaca ingandurat, te cheama intrebator. m-am oprit azi (desi am venit si plecat toata saptamana:) ca sa las o urma. simpla. | |
| = la răstimpuri... | Cătălin Al DOAMNEI [02.Nov.09 12:50] |
| când și când respirăm același aer, trăim în același univers, avem aceeași mamă, când ne iubim... | |
| = ai ceva frumos ingropat in curtea ta. | Adam Rares-Andrei [07.Nov.09 16:16] |
| mda... de-atatea ori rasar cuvinte, rasar inimi. Doamne tu, esti un cuvant. | |
| = i. | ioana negoescu [08.Nov.09 22:39] |
| George, există și amintiri inventate? Ioana, povestea unui univers, pur și simplu. bolnav? nu știu. Valeriu, un glonte în nor...iată o omagine inedită. mulțumesc. Petruț, mulțumesc pentru semn. Elena, mă bucur că ți-au plăcut ferstrele. Ilinca, e diabet zharat tip I insukinidependent. nu prea e nimic de făcut :) Ionelia, prezența și aprecierile tale mă bucură mult. Mulțumesc. Ne citim. Geta, ai lăsat o urmă adâncă...mulțumesc. Cătălin, în primul rând respirăm când ne iubim :) Rareș, eu sunt mult mai departe de cuvânt. sunt în poemul fără cuvinte. mulțumesc. | |
| = altceva de fapt. | Adam Rares-Andrei [10.Nov.09 20:04] |
| nici nu contestam asta, Ioana. am vrut sa fac o mentionare subtila, anume ca, cu ajutorul cuvintelor utilizate, mie mi-a parut ca din poem a luat nastere Dumnezeul, iubirea, dorul, gandul, frica lumea, eu, tu, toate. deci puterea consta in launtrul tau. | |
| = Pare mai mult o dorinta. | emilia gunea [10.Feb.10 19:54] |
| Un text cu un sentiment romantic de vis. Ma intreb daca este vorba de un vis implinit avand in vedere gandul spre Dumnezeu... Pare mai mult o dorinta. | |