| = Metafora morții | Nicolae CORNESCIAN [13.Oct.09 20:29] |
| ,în cazul acestui text, constituie un melanj de instincte specifice sferei jivinelor cu sentimente (imposibile) ca rezultanta ultimului cuvânt: "Omul..." "...se tăvăli în patul de frunze moarte" - o inversiune subtilă ce creionează în planul secund spectrul regnului vegetal. Atenție la folosirea virgulelor (înțeleg graba!). "...starea de aproape inerție..." lesne, domnule Lesenciuc, se poate înlocui cu "starea sinonimă inerției parțiale..." Per ansamblu: un text reușit. (Ideea morții mă fascinează). Cu prietenie, N.Cornescian | |
| = Re: Domnul Cornescian... | Lesenciuc Teodor [13.Oct.09 21:18] |
| Domnule Cornescian, v-am citit, stiu cine sunteti. e cazul sa va multumesc. despre virgule, ce sa zic..., am citit multe carti in ultima perioada care nu faceau economie la ele. asa ca mi-am zis ca nu strica. la o lectura mai atenta imi dau seama ca aveti dreptate. intreg textul de mai sus e o metafora, e genul de fragmentel pe care-l introduc la intamplare prin texte pentru a sublinia cate un conflict al personajelor. ma bucur mult ca v-a placut. ne vom citi in continuare. cu prietenie, L.T. | |
| = Alegorie | Nicolae CORNESCIAN [13.Oct.09 21:54] |
| Astfel, în fața noastră nu avem lighioane; sunt doar măștile izolate ale speciei umane; personajele în conflict ce nu se deosebesc unul de altul ci, mai degrabă, constituie componente complementare. De aici rezultă faptul că semantica elementelor izolate ( căprioara, lupul, omul...) cauzează o moarte obligatorie, generată de spațiul primordial, cel al naturii. Sistemul acestei scrieri se supune realității pentru a genera în subconștientul cititorului ficțiunea fantasmagoriilor feerice… Iar în ceea ce privește surplusul sau lipsa anumitor semne de punctuație, accentuează și mai mult faptul că autorul e atras de ideea textului și nicidecum de aspectul formei. Evident că întregul text trebuie citit ca o alegorie. | |
| = Teodor, așa cum... | Emil Iliescu [13.Oct.09 22:44] |
| Teodor, așa cum m-ai obișnuit, textele tale au în spatele cuvintelor metafore vii. Cum este și aceasta. În lanțul trofic, căprioară - lup - om, ultimul, omul, este cel care hotărăște clipa finală, moartea. Niciodată, pentru el, dar întotdeauna pentru alții... Nu mă mai leg de virgule, vei știi să le găsești locul încetul cu încetul. Important este să scrii, și pentru vârsta ta, faci lucruri deosebite. Revezi acel "izbugni"... Cu prietenie, Emil Iliescu | |
| = Re. domnii Cornescian si Iliescu... | Lesenciuc Teodor [14.Oct.09 19:03] |
| Dl. Cornescian, exact despre asta e vorba. Dl. Iliescu, asa cum m-ati obisnuit, comentati al naibii de frumos si cu o nobilitate caracteristica. va multumesc foarte frumos, sfaturile dumneavoastra sunt foarte, foarte utile. o sa revad "izbucni-ul" nici mie nu mi s-a parut chair corect la o a doua lectura. va mai astept cu mare drag pe la mine:) L.T. | |
| = Moartea caprioarei | Rosca Florin [18.Oct.09 11:06] |
| Mesajul este limpede, se transmite ușor prin scurta narațiune. Poate ar trebui să detaliezi, să conturezi mai bine finalul, este mult prea subtil acum. Numai bine. | |
| = Re: Rosca Florin... | Lesenciuc Teodor [18.Oct.09 18:34] |
| Multumesc domnule Rosca, este cu adevarat subtil, dar asta pentru ca e doar un fragment la intamplare. nu are cap si nu are coada. dar, va pot spune cu toata siguranta: va avea! apreciez mult trecerea si va mai astept, L.T. | |