| = ceva special | Jacqueline Cristina MIù [12.Oct.09 16:31] |
| din sutele si miile de texte (citite in limba ta, din sutele de scriitori..) ..gasesc in rindurile astea ceva special, pescarusii, temnita, imi aduc aminte de cind eram tinara si am vrut ca poezia mea sa nu semene nici cu cea a lui Nichita sau a altora.........pastereaza-ti stofa si cucerreste lumea.JMC | |
| = Carmen | ionelia cristea [12.Oct.09 17:56] |
| E un poem bun creat din imagini puternice. Imi place mult partea asta:"cu inima abia pulsând în palme câteva minute am atins-o privindu-l fix în ochi nu era nici sânge, nici moarte" aici cred eu ca sta intregul epicentru al poemului. Am sesizat un zbucium launtric si un fel de resemnare meditativa in poemul tau si cred ca asta ii ofera o baza puternica | |
| = . | Petru Teodor [13.Oct.09 00:14] |
| un pum de nisip îmi ajunge și azi pe masă în loc de veioză o călătorie neterminată și ei tăceau tăceau și nu ripostau conștienți de iluzia (n-aș pune "lunii de miere", n-aș pune nimic aici) nu era nici sânge, nici moarte aveau capetele plecate arși de soare pescărușii încă mai smulgeau bucăți de carne din ei ca de obicei creezi o imagine asemeni unui puzzle. din imagini puternice, dispersate. aici cele 4 semne sunt cele ce și le-alege fiecare dupa cum simte. așa cred. dar poate trebuie să mai caut, nu? cu zâmbet, pt. | |
| = re | Carmen-Manuela Macelaru [13.Oct.09 11:17] |
| jacqueline, pescărușii, temnița de care ai amintit erau acolo de mult timp, fiecare cu un rol aparte. ionelia, este un sentiment straniu să ții o inimă pulsând în palmă, de câte ori fac asta, tremur, tot timpul trântesc ceva din jur. pt pt, ai observat bine, mereu dispersez de dragul inducerii în eroare, dar în final au pun punct comun. mcm | |
| = C-M. M. | Danut Gradinaru [13.Oct.09 13:15] |
| Am văzut titlul ce indica " 4 semne " și l-am citit, apoi recitit dar în interior am descoperit mult mai multe ce cresc în valoare printr-o deosebită rezonanță acustică, prin înțeles, prin imagine artistică. Sunt multe exemple de dat dar nu o să stau aici să le-nșir, fiecare o face în felul său cu ceea ce-i captează atenția mai intens cu ceea ce-i place cel mai mult. Și eu am ceva de spus, ceva ce mi-a captat atenția de la-nceput de prima dată când am citito; am rămas foarte impresionat de final și de aceea țin să-l accentuez îi dă o notă puternică de viață și iese în evidență ca o lovitură de grazie ( colpo finale ), îmi place cum sună: " ei sunt aceia care sub marmură/ nu dorm niciodată " Felicitări și mult succes în continuare! | |
| = Praf de cretă | Ioan Jorz [14.Oct.09 00:26] |
| Carmen-Manuela, pumnul acela, de nisip, m-a trimis într-un peisaj agrest, barbilian, unde lumina (lux naturae) dă tonuri de alb tristeții și, brusc, aceasta nu mai are culoarea gri-cenușiu. Da, o poezie de dragoste - care salvează sentimentul de la căderea în desuetitudine, de la banalizarea la care este supus, prin atâtea texte mediocre. Asemenea poeme îl reanimează, la modul frumos, estetic, risipind acel scepticism că totul a fost spus, că e banal să mai scrii poeme de dragoste. Felicitări! Ioan J | |
| = carmen, | ioan peia [14.Oct.09 00:44] |
| cu tot regretul - cam lunguț și diluat. aici nu votez cu convingere. | |
| = re | Carmen-Manuela Macelaru [14.Oct.09 06:54] |
| danutz, acolo la ultimul vers, oscilez și acum, mai aveam o variantă. ioan j, eu încă mai pot scrie poezii de dragoste încă o mie de ani, am resurse și material didactic. ioan p, din păcate nu mereu pot fi extraordinară:):):):) vasile munteanu, mulțumesc pentru recomandare islikeanewdesease multumesc pentru păreri și sugestii. mcm | |
| = *** | Petcu Sandica [17.Oct.09 12:54] |
| salut "in piata de vechituri de vanzare" iti sugerez sa scapi de acel de vanzare din primul vers in rest o poezioara destul de lunga prin care daca mai treci o data de 2 ori chiar s ar putea sa iasa ceva foarte misto | |
| = Absurd magic | Valeriu Dinca [25.Oct.09 16:33] |
| Ce multă îndrăzneală, la noi nu există prea mulți vânători de poezii în temnițe luminoase,iar marmura, rece ca cei de sub ea, să fie unul din semne? Ai un licăr al absurdului în a scrie, magic. | |