| = Povestea orișicui | Rosca Florin [18.Oct.09 11:30] |
| Zbuciumul vieții contemporane în doi într-o țară care-și reneaga intelectualii. Povestea este simpla, fără cuvinte mari, tocmai de aceea place. Se remarcă experiența și arta mânuirii condeiului. | |
| = Florin | Florentina-Loredana Dănilă [18.Oct.09 11:54] |
| Mulțumesc pentru observații. Cu mânuirea condeiului sper să ai dreptate. Problema e că-l mânuiesc destul de rar. Nădăjduiesc să placă această poveste inventată de mine, dar deloc ruptă de realitățile vieții. „Povestea orișicui” ar însemna ca cititorii să se regăsească în ea. Ceea ce, pentru un slujitor al condeiului, e unul dintre lucrurile de dorit. Mulțumiri, aștept și alte observații. | |
| = semn de apreciere | Doru Emanuel Iconar [18.Oct.09 12:32] |
| În sfârșit! Credeam că ați renunțat că demult aștept continuarea. „Cu mânuirea condeiului” are dreptate colegul, altfel m-aș pripăși eu aici, așa, de fiecare dată când postați ceva? Nu prea cred, că-s tare greu de mulțumit. „Și oarbă și tâmpită pe deasupra!” Mă speriați! Sper să nu trec prin astfel de momente de cumpănă. Deși, dacă stau să mă gândesc, ele sunt sarea și piperul ce îndepărtează cocleala zilei. Doruleț | |
| = Nu te speria! | Florentina-Loredana Dănilă [18.Oct.09 12:40] |
| Doruleț, te rog să nu te sperii! Dragostea e cel mai minunat lucru care se poate întâmpla unui om. Sigur, aici apar niște condiționări. Cei care sunt implicați să fie responsabili, să înțeleagă că trebuie dăruit fără măsură, necalculat și necondiționat dar și că, totodată, trebuie să existe reciprocitate. N-am de gând să-ți țin o lecție. Propriile experiențe se cer trăite, dar așa cum se cuvine. Cum se cuvine? Ei, sunt alții mai în măsură s-o spună. Eu îți mulțumesc mult pentru semnul de apreciere și îți doresc să fii iubit și, desigur, să ajungi un scriitor mare. Sunt toate șansele. | |