| = adio | Liviu-Ioan Muresan [04.Oct.09 21:13] |
| ultimul vers e cel ce te pune pe gînduri. e ca o explicație a deranjului pentru iris. Și marea descoperire luminoasă capătă sens și trezește reacții. E marea revenire și înțelegere. LIM. | |
| = luminita | Nache Mamier Angela [04.Oct.09 21:28] |
| primele doua strofe sunt interesante,misterioase si cuvintele au straluminari de rubin:se lumineaza iarba /pe buza de piatra... a treia strofa pare rupta de context dar poate ca acest efect este voit | |
| = Re:LIM,Doamna Mamier | ciutura carmen luminita [04.Oct.09 21:43] |
| Dragii mei , LIM, nu știu cum ai ajuns să mă înțelegi atât de bine ,ai intuit perfect, Doamna Mamier, a fost revelația , a adus cu sine un pragmatism de care duceam lipsă... fidelitatea Voastră mă copleșește, toată afecțiunea mea | |
| = frumos! merită atenția! | Petru Teodor [04.Oct.09 22:24] |
| foarte interesantă această poezie. foarte. pornind de la titlu - anamneză, coborârea în memorie, inventarierea istoriei unei boli anume. apoi realizezi, gradual despre ce este vorba. scolioza muntelui - muntele cu axul strâmb; dar muntele însuși este o axis mundi; iar atunci muntele bolnav arată un univers bolnav în profunzime (cuvântul "deranj" mi-a dat de furcă un pic; l-aș înlocui, dar nu am găsit un substitut mai bun pentru starea poeziei); pe de altă parte muntele este umanizat; scolioza este o boală a făpturilor vii, iar muntele respiră (are plămâni ce sunt invadați de rădăcini - ceea ce iarăși este simbolic; sintetizând: muntele, simbol al înălțării, indiferent de forma prin care se realizează aceasta / prin cunoaștere, iluminare, suflu, răpire etc. / suferă o degradare umană - scolioza, căderea sa fiind subliniată de rădăcina care pătrunde-n plamâni; eșarfele de gheață care împodobesc roca / piatra este un simbol de stabilitate, o parte de eternitate, aproape de latura spiritului / eșarfa este o sugestie a curgerii, a spiritului, ce este simbolizat cel mai bine de apă și foc / ori aici înghețarea curgerii - eșarfele de gheață apar ca un giulgiu al morții; "dincolo de auz" - in divino - "se luminează iarba / pe buza de piatră" - lumina/focul/cuvântul la ieșirea din piatră - văd în aceste versuri un expir ca o mărturisire, dar și o chemare (o scânteie ce-aprinde focul); primele două strofe sunt foarte bune - arată (cel putin cum înțeleg eu) o denaturare a esenței, ce survine asemeni unei boli, conducând la pieirea ei; ultima strofă este o reformulare a mesajului, de data aceasta abordarea fiind una personală; pe poteci - curgerea, viața - adună-te gând - spiritul întrupat este disipat, aproape-o fărâmă, de unde indemnul - adio necuvânt - spiritul neîntrupat, speranța - adio moarte bună; finalul vine asemeni unei declarații - sunt bolnav de-o moarte chinuitoare și bolnav este întreg universul. frumoasă anamneză. cu același zâmbet, pt. p.s.: zâmbetul de regulă simbolizează ceva bun, nu?; eu așa știu... | |
| = Re:pt | ciutura carmen luminita [04.Oct.09 22:37] |
| o analiză obiectivă încununată de acel zâmbet cald, da , mi-am dorit ca percepția ultimelor cuvinte să fie demostrativă, da, am umanizat muntele tocmai pentru măreția lui, da, chinul nu este altfel decât greu, mulțumire de popasul prietenesc,aceeași,L | |
| = da... | Petru Teodor [04.Oct.09 22:51] |
| îmi plac poeziile-ascunse... tot aici o să las semn către ultima poezie - cam sumbră și amară acea îndoială; am resimțit-o și eu deseori. dar totui mi s-a părut o tușă prea intensă. ca o tăietură. același, pt. | |