| + Ion Miloș | Marina Nicolaev [03.Oct.09 08:45] |
| Un interviu excelent! Ion Miloș - iata un portret complet de poet, traducător, patriot! Emoționantă prezentare: "Eu spun întotdeauna și peste tot că țara mea este limba în care m-a născut – limba română, și, categoric, orice mi s-ar întâmpla, nu voi părăsi această „țară”. Am fost foarte lovit și suspectat din cauza asta, dar sunt născut în această limbă și voi muri în ea." O viață de om rostuită în casa limbii române! "Citește o poezie în fiecare dimineață/ Ascultă muzica/ Învață de la rădăcini și izvoare/ Cum simte și gîndește Dumnezeu" Ion Miloș | |
| = Are dreptate | Călin Sămărghițan [03.Oct.09 10:20] |
| Nu știam de Ion Miloș, dar interviul îl arată ca pe un om care, probabil datorită studiilor în Occident, are discernerea de a vedea sufletul românesc și din altă perspectivă decât cea închistată autohtonă, dar să îl vadă și cu frumusețile dar și cu minusurile sale. Interesant ce spune despre muzica poeziilor lui Eminescu și de felul în care a tradus nu atât de mult cuvântul, cât sufletul poeziei eminesciene pentru mentalitatea nordică. Probabil că e contestată traducerea lui, Virgil Ierunca nu poate fi considerat nici poe departe normativ, iar poezia se poate scrie într-o multitudine de feluri până la urmă. Foarte bun articol, domnule Ghinea, cu mulțumiri pentru poastarea lui aici. | |
| = Vânare de vânt... | Ghinea Nouras Cristian [03.Oct.09 21:06] |
| Mulțumesc Marina, mulțumesc Călin. Sunt multe lucruri nespuse în acest interviu, sunt multe spații albe necompletate, sunt multe adevăruri dureroase care se întrevăd printre rânduri. Deziluzia acestor entuziaști, precum Miloș sau Puslojic, ar trebui să ne pună pe gânduri. De aceea am optat pentru titlul de față, el cred că exprimă cel mai bine spiritul discuției, care a fost mai amplă, mai cuprinzătoare, după ce luminile din studio s-au stins. A propos, separat în acea zi, venise un grup de liceeni români din Vârșeț - oraș atât de asemănător și înfrățit cu Lugojul. Câțiva dintre ei ne-au recitat, într-o română curată și oarecum arhaică, din Eminescu. Am zâmbit amar: câți dintre liceenii noștri ar recita așa amplu și cu atâta empatie din Eminescu ?!... Vânare de vânt, prieteni, vânare de vânt e răspunsul... | |
| = Vârșeț! | Călin Sămărghițan [05.Oct.09 10:27] |
| Cristian, dacă ai spus "Vârșeț", ai spus totul. Știu cine este acolo "păstorul" Eminescului și nu numai al lui. Dar despre lucrurile sfinte vorbim în altă parte. Da, în spatele interviului se întrevăd și lucrurile neconsemnate aici. Puțini de astfel de români "îndepărtați" am întâlnit, dar când dai de ei, îți vine să te închini. | |