| = vineri seara, se pot întâmpla multe | Carmen-Manuela Macelaru [26.Sep.09 06:52] |
| miză mare pe imaginar, pe libertate fără granițe, puteai plusa mai mult, nu era deranjant. poate ceva scâitor la citire este folosirea subiectelor foarte des, iubita și vâslașul, poate ai vrut să accentuezi prin repetiție, nu că ar fi obositor, dar se subînțelegea fără atâtea reveniri. De fapt, era o statuie care făcea țrrr, dar fiecare ne imaginam ce vroiam, aceasta fiind o altă metodă de stimulare a creativității. da, de exersat. "statuia umblătoare", este destul de firească în contextul ideilor tale, mai bine una somnambulă. vineri seara, la tine în oraș, începuse ploaia, statuia nu avea umbrelă, așa că i-am împrumutat-o, de atunci simt ploaia mereu, vineri seara, la tine în oraș. mcm | |
| = Remus, am remarcat... | Emil Iliescu [26.Sep.09 09:16] |
| Remus, am remarcat în tot ceea ce am citit scris de tine o abordare serioasă a epicului, o manevrare a cuvântului cu mișcări abile, bine proporționate. Cu o căutare a sensurilor profunde ale acțiunilor eroilor tăi, cu o știință a gradării propoziției în palatul de cleștar al frazei. Cu acest text am intrat și eu într-o lume întoarsă cu capul în jos, o lume care trăiește în alte dimensiuni spațiale și temporale, dar o lume vie, care te cheamă să i te alături. Ceea ce am făcut și eu cu multă plăcere... Cu prietenie, Emil Iliescu | |
| = carmen-manuela | remus eduard stefan [26.Sep.09 12:26] |
| Mesajul textelor mele este unul politic. Opțiunea pentru construcțiile de tip suprarealist este impusă de tabloul oneiroid-paranoid care ni se prezintă zilnic și în care, mai cu voie, mai fără de voie, suntem obligați să ne regăsim. Văslașul (Cârmaciul) din textul acesta este într-adevăr, prin ubicuitate, sâcâietor, așa cum este și iubita lui. Statuile umblătoare sunt necesare pentru contrastul motric cu cele două coperți adormite. În timp ce numărul statuilor, umblătoare sau nu, variază, o carte rămâne totuși protejată de două coperți. În rest, nu ne rămâne decât recursul la liric. Cu mult drag și să avem parte de cât mai puține statui, umblătoare sau somnambule, care, în mod efemer își închipuie că ne dictează destinele. | |