= + | Ligia Pârvulescu [25.Sep.09 16:24] |
Mi-a placut f mult prima strofa, are muzicalitate, iar introducerea personajului in ultimul vers imi pare de cadru filmic. | |
= ca praful tornadelor | Ioan-Mircea Popovici [25.Sep.09 22:40] |
la aprecierile tale aș răspunde cu versuri din ultima-ți postare "din tot ce ucidem rămân doar orele care zboară prin noi ca praful tornadelor” | |
= "între cărările verii" | Elia David [26.Sep.09 10:47] |
As zice ca e poezia mea preferata... subiectiv vorbind... Finalul imi aduce aminte de Lorelei...de un alt gust si de o alta culoare a vemurilor... | |
= Mic și Alexis (prietenii noi) | Ioan-Mircea Popovici [26.Sep.09 11:32] |
chiar de-ar fi să dau uitării clipa lungă dintr-o vară ori poveștile cu codrii și cu tulnicul de seară tot ar fi un fulg din steaua universului cu scară și o ușă nezidită-n citadela fără gară și de-aici cărara vieții se despică-n y-greci mici pe o ramură cu fluturi și-o armată de furnici cu un greier care cântă învelind albastru clipa înmuind în călimară o antenă și aripa de aici te las pe tine sa duci versul celui Mic care știe că niciunde nu înseamnă chiar nimic... aș începe de-o poveste dar am musafiri grăbiți că e astăzi ziua mare cu nuntiri și cu nuntiți ......................................... Salutări lui Mic și Alexis. Cu prietenie, Yannelis | |
= știu că vei ierta.... | ciutura carmen luminita [27.Sep.09 12:01] |
"însoțit de iluzie și singurătate alexis obosise puțin câte puțin până când......." ................ i-am sorbit neliniștea și l-am gonit spre alte gări cu fum de seară, să dispară teama, să rămână doar gena mamei și tatălui și a mării nevăzute, mi-am permis să adaug printre fire ,L | |
= foarte curând | Ioan-Mircea Popovici [27.Sep.09 20:08] |
carmen, primele doua versuri din completarea ta nu-s compatibile... daca-i sorbi nelinistea nu-l mai alungi.. daca faci așa inmultesti nelinistea si sporesti singuratatea... cu alexis se lamuresc lucrurile de la sine si asta foarte curand... | |