| = scena in care... | Jack Spiner [25.Sep.09 09:45] |
| ... Drod si Nort se lupta iar apoi este aruncata sageata catre Cezar, mi-este cuoscuta dintr-un film mai vechi, numit The Robe (1953) - sau poate era din Barabbas (1961), cu Anthony Quinn? Ori Spartacus? Nu mai stiu - unul dintre ele... Desigur, presupun ca-i o simpla coincidenta - asta nu diminueaza cu nimic valoarea textului. | |
| = Emil, | Silvia Bitere [25.Sep.09 11:11] |
| îmi place cum îți respecți personajele. Mă bucur că le dai valoare vohienilor pentru că, citind cu atenție și din plăcere toate fragmentele postate până acum, descopăr exact ce mă interesează, descopăr un crez. Nu mă interesează că luptătorii vohieni erau sau nu sângeroși, nemiloși, depinde de contextul viețuirii, ba chiar este o calitate. Așa cum romanii au vrut să se impună printr-un caesar, așa și belac are meritul său. Cred că dreptatea este relativă iar mie îmi place că mi-ai indus această stare și că nu ai lăsat scrisul pe o singură mână, cum ar veni să credem: Da, dom le, trebuie musai să înțelegem că așa le-a fost scris în Oracol, dacă nu, vohienii sunt de nimic. Nu. Adică mi-ar fi semănat puțin a neamul nostru mioritic:d Te felicit și te citesc. Chiar îmi place, Emil:) Cu drag și respect de om și de scris, Silvia | |
| = Re - Jack, Silvia... | Emil Iliescu [25.Sep.09 17:30] |
| Jack, se prea poate să mai fi întâlnit o secvență asemănătoare, în vreun film. Peliculele enumerate de tine, ca și "Gladiator", abundă în astfel de scene. Vohienii știau că din acea arenă nu poți ieși decât purtat pe umeri. Spațiile întinse, cele ale apelor și insulelor lor, cele în care își puteau demonstra calitățile de luptători nu se puteau compara cu diametrul restrâns al arenei, simbol roman al morții fără tăgadă. Cu prietenie, Emil Iliescu Silvia, draga mea, cum bine a sesizat și dl. Călin Sămărghițan, vreau ca acest text să nu fie o plată relatare istorică, ci să aibă un mesaj pe care cititorul trebuie să-l descifreze. Vohienii mi-au fost dragi din noaptea în care i-am creat. Reprezintă demnitatea umană în deplina accepțiune a cuvântului, și vei vedea în continuare că suferința și umilința, în loc să-i determine să se consoleze cu ideea nimicniciei destinului lor, îi întăresc. Cu prietenie, Emil Iliescu | |
| = plecați din lumină | Maria-Gabriela Dobrescu [25.Sep.09 22:48] |
| Domnule Emil, în vacanța aceasta am avut ocazia să văd simularea unor lupte cu gladiatori în Franța într-un parc de distracții numit "Puy du Fou". Am trăit pe viu scene asemănătoare cu cele descrise de dumneavoastră aici. Și, da, textele dvs. au întotdeauna mesaj. Cu prietenie, maria | |
| = Maria, iată că... | Emil Iliescu [25.Sep.09 23:15] |
| Maria, iată că acele timpuri pot fi reînviate, fie ele și virtual, dar tot își păstrează mirajul. Cred că l-ai resimțit la acele lupte de gladiatori! Mulțumesc pentru aprecieri și trecere! Cu prietenie, Emil Iliescu | |
| = un astfel de popor nu piere | Doru Emanuel Iconar [25.Sep.09 23:22] |
Teribilă moartea celor doi și totuși, cred că, o moarte demnă este darul dumneavoastră pentru poporul care și-a pierdut libertatea. Mi-ar fi plăcut ca întreaga povestire să se regăsească în paginile unei cărți, aș putea atunci să mă pierd printre insule, aș călătorii pe corăbiile învinșilor și învingătorilor, deopotrivă, aș mânca și lupta alături de personajele dumneavoastră, căci pentru mine sunt vii. Sper să mi se împlinească dorința. Aveți darul de a capta cititorul, poveștile au subiecte interesante, doar fraza dacă ar prinde puțină viteză. Nu doar povestirea asta, mi-a rămas sufletul la Cain și Abel. Doruleț | |
| = Doruleț, este bine... | Emil Iliescu [25.Sep.09 23:28] |
| Doruleț este bine că visezi, și că ți-ai dori să stai alături de personajele mele, acolo, pe mare, pe corăbiile vohiene... Marea a fot întotdeauna apanajul celor puternici, și poate că vohienii nu vor dispare. "Cain și Abel" ocupă un loc aparte și în sufletul meu! Cu prietenie, Emil Iliescu | |