| = repetiție și simetrie | Ioan-Mircea Popovici [22.Sep.09 23:39] |
| imi pare rău. 20092009 este o repetiție. simetrie ar fi 20099002 | |
| = da | Ela Victoria Luca [22.Sep.09 23:45] |
| mircea, stiu. de aceea in final e scris asimetria asteptata mereu. si tocmai fiindca vizam si (a)simteria si repetitiile totodata. douazecianouadouamiinoua a fost primul titlu. ela | |
| = . | alexandru moga [23.Sep.09 07:44] |
| te-ai schimbat:) ai adoptat si tu tonul autobiografist daca exista asa cuvant cred ca exista daca exista douamiism de ce n-ar exista autobiografism dar nu de asta am intrat ca sa vb de curente ci sa-ti spun ca te prinde bine schema asta cu notatii realiste lipsite de pudori poetizante imi placu ca sa zic asa :) | |
| = simetrie neașteptată....asimetrie așteptată... | gena gurau [23.Sep.09 09:30] |
| "nu moartea, nu moartea ne înspăimântă, ea doar există. noi nu, noi simțim că nu".....uuuff!! eu am cam rămas mută. talazul ăsta introspectiv, revărsat prin toată feminitatea și sinceritatea fără echivoc, e dur. cam zdruncină oarece.. | |
| = în loc de comentariu.. | Dely Cristian Marian [27.Sep.09 23:01] |
| se strâng anotimpurile în șarmul ei - floare de toamnă mai pe românește, la mulți ani! fericiți. luminoși. plini de poezie. | |
| = răpciune | Miruna Dima [28.Sep.09 10:00] |
| începe în septembrie sau poate atunci se termină și începe altceva ascuns în spatele unei clavicule în tremurul unui surâs în palma deschisă a unei lacrimi se perindă pontoane țărmuri de mări suflete prea-pline și multă tăcere și începe în orice minut începe altceva altminteri... La mulți ani! | |
| = ela victoria luca | Nache Mamier Angela [28.Sep.09 10:28] |
| un poem ca o lama densa a unui val de lirism greu de stapânit acest val spinteca viata ,maruntaiele acest val de semne este strigat,bocet ,"lamentation "si deseneaza pe plajele vietii,în nisip, chinuitoare semne de interogatie ,adevaruri si neadevaruri insuportabile,grele un mod nou de varianta a poemului în proza ,interesant atentie :primul cuvânt al textului este scris gresit:simetrie si nu simterie | |
| = Parere | ionelia cristea [28.Sep.09 11:02] |
| Eu cred ca acest text liric a atins un apogeu al complexitatii atat tehnice cat si sentimentale. Totul se alimenteaza din resorturi interioare foarte puternice, care fac acest poem sa poarte o amprenta personala, inconfundabila. Observ un ermetism, o structura care se hraneste din ea insasi, un lirism sincer cu conotatii reale ceea ce prinde foarte bine intregului. Dar sincera sa fiu cel mai mult m-a impresionat senzatia asta pe care o lasa intregul poem si anume de pierdere, de acceptare, de tacere. | |
| = mulțumesc | Ela Victoria Luca [28.Sep.09 12:44] |
| alexandru, am mai scris uneori așa, schimbarea e mai mult de formă, de expresie, cel mult de directețe a discursului diaristic (că doar și ditamai marii și-au permis asta, io ditamai micul de ce să nu) gena, să nu amuțim decât din când în când. și când vorbim, să vorbim deschis, și-așa prea multă risipire în vânt. cristian, mă gândeam ce floare de toamnă aș alege. desigur, crizantema. albă. miruna, în orice minut încep și se sfârșesc atâtea lucruri încât nici nu mai știu dacă matca în care curgem este îndeajuns. angela, e bine că nu e plumb, ci e talaz. o mișcare vie. un întreg de apă sclipitor. fiindcă primește și dă mai departe lumina. solară. și nu numai. (am corectat, merci. nici măcar nu văzusem, nici nu cred că aș fi.) ionelia, resorturile acelea țin în tensiuni înalte, atât cât să nu se producă rupturi. tensiuni necesare. vitale. și pentru text, și pentru autorul lui. mulțumesc frumos, eu și toți cei patruzeci de "hoți" ai mei ela | |