| = prb cu imperfectul | Veronica Valeanu [21.Sep.09 14:11] |
| imperfectul dauneaza mult textului spun asta desi de curand eu insami am scris un text numai folosind conditionalul. (pt wishful thinking) dar aici fiindca sunt prea multe actiuni, accentul cade pe ele in detrimentul atmosferei ar fi fost mai bine folosit intr-un pasaj de zoom, de suspans/tensiune in prima strofa imperfectul cam negalizeaza neplacut, pe aceeasi axa actiuni in desfasurare cu o parte descriptivo-explicativa (zambea, rapunea, se tragea din) - mai ales ca suna greoi [in timp ce le zambea] plus ca se creeaza o mise-en-abime a momentului, paradoxal, peste derularea de momente-tablou - ceea ce e gresit ca si constructie. Multe pasaje taiate nepotrivit: [nu credea] [si apoi cadea] restul atmosferei ingreuneaza prin sintagme unde sensul e preponderent figurat. vocea din spate pare foarte impersonala, de parca ar evita chiar un mesaj frontal. v-as sfatui sa rescrieti dozand mai bine perspectiva asupra actiunilor si redresand atmosfera V.V. | |
| = err | Veronica Valeanu [21.Sep.09 14:13] |
| egalizeaza | |
| = . | Petru Teodor [25.Sep.09 00:50] |
| da! nu pot să zic decât: imperfectul l-am vrut. acum și dvs. aveți dreptate. (comentariu foarte bun, mi-a plăcut; o critică percutantă...) în fond am vrut să prind o moarte a "lui" ca o desfigurare. acum sensul din textul modificat se apropie ceva mai mult de ceea ce aș fi vrut să zic. dar tot mai este nevoie de muncă. mă înclin și va multumesc de popas și de ajutor. același (?), pt. | |
| = * * * Imperfectul perfect sau zâmbetul de după | Călin Sămărghițan [25.Sep.09 11:20] |
| Imperfectul perfect! E unul dintre timpurile verbale cele mai potrivite pentru poezia totală, deoarece nesiguranța deîntâmplatului este cheia de boltă a viziunii. Și nu poate exista poezie fără viziune. Prima strofă creează exact introducerea potrivită. Totuși, mie personal îmi pare chiar că ar fi mai expresiv (mai ales fiind vorba de aceste "căderi" și parcă mai consonant cu restul poeziei) așa: "pe când zâmbea/ tuturor monștrilor ce-l răpuneau". Căci măreția unei bătălii este dată de zâmbetul în fața măreției celui care te-a biruit, și nu de către victoria-ți oricum efemeră asupra unui adversar care poate fi insignifiant. Este doar o diferență de nuanță, profund subiectivă, care mi-ar fi plăcut însă răzbătând aici. Totuși, prima, a doua și ultima strofă rămân excepționale. Fluturii și albatroșii conferă desprinderea viziunii de cruntul cotidian, sublimarea "căderii" în bătălia cu tine însuți. "Nu mă plac" este substanța combustibilă a înaintării în cunoaștere. Pe adversarul slab pe care l-ai biruit, îl ignori, dar pe adversarul strălucitor care te-a înfrânt îl venerezi. Cred că așa ar spune și Exupery. "Macii" vin și ei cu pâlpâirile specifice, fragile, dar pline de farmec tocmai prin aceasta. Dacă poezia e profund analitică, reflexivă, finalul sintetizează. E o tușă măiastră de floretist. Dacă nu v-aș fi dat steaua doar cu o poezie mai înainte, v-aș fi dat-o acum; știți că-mi e pândită cea mai mică eroare neregulamentară. În opinia mea, este, de departe, cea mai bună poezie de pe agonia din ultimele 2 luni. | |
| = ... | Silvia Bitere [25.Sep.09 11:36] |
| Da. Cad de acord (fără comun:d)cu domnul Călin. De zis a spus el mai multe despre poem :). Este unul de remarcat ca întreg. Eu nu am stele defel să vă dau, doar am sclipirea lor în privire suficient "să mă ucidă mai bine". Felicitări, Silvia | |
| = ... | Petru Teodor [25.Sep.09 14:06] |
| Mulțumesc tuturor, dar nu-mi doresc stele! Îmi ajung stelele de pe cer. Acestea de aici sunt doar artificii, cum bine știți. Domnului Sămărghițan: Mulțumesc de sugestie, mi s-a părut o retușare foarte potrivită. Și-apoi sunt poezii mult mai bune pe site, de departe. Nu merită aceasta poezie atâta atenție. V-am invitat mai de mult pe ulița Peceali - aceea mi se părea o poezie bună (este adevărat, acolo este construcție, iar în textul acesta este un pic de trăire). Poezia aceasta este încă în formare. Pentru ca vreau să o includ într-un triptic (finalul, etc.). Iar reușita ține de ansamblu, nu de parte. Să vedem. Doamnei Bitere: Mulțumesc de entuziasm! Și de vizită. Textul de mai sus l-am scris dupa sugestia unui agonic. Evident acesta nu știe; urmele voastre rămân (a tuturor agonicilor, fie ei începători sau veterani), chiar dacă efemer, în noi. cu respect și aceleași mulțumiri de popas, pt. | |
| = petru teodor-mit | Nache Mamier Angela [29.Sep.09 13:11] |
| poemul acesta are un titlu metaforic inspirat fondul mitologic,atemporal capteaza atentia si interesul caci azi sunt putine poemele care se inspira din acest filon cultural deosebit de bogat strofa a doua este o bijuterie ,poetul este un creator de atmosfera foarte convingator finalul este poezie pura,scris cu rosul melancolic si pasionant al macilor | |
| = . | Petru Teodor [02.Oct.09 04:35] |
| mulțumesc, doamna NMA! ca întotdeauna sunteți o mare entuziastă, ceea ce-i bine. poezia aceasta este o idee, poate prea adânc conturată... poate nici poezie. ci doar o pasiune/trăire. eu va multumesc frumos de trecere. și vă mai aștept. cu respect, pt. | |