| = . | nica mădălina [13.Sep.09 18:33] |
| asta cu descrierea unui nasture pe multe pagini e un sfat am impresia clasic dat prozatorilor, ca exercițiu. dar cred că e știut, l-ai aflat din vreo parte sau alta. înclin să cred că din vreo. nu știu însă dacă actul de a fi al nasturelui constituie totodată o stoarcere a sa întru lirism. adică efectul repetiției e acolo o roadere în gol. plus că poematizarea purității ar trebui să o și problematizeze, consider. nu doar să o declare, cum face finalul de față. oricum, cine ți-a zis-o pe aia cu nasturele a avut dreptate. ți-o fi vrut binele. până pe coadă, măcar e un text lipsit de abtibilduri sau buchete de flori. ideea mișto este cea a costumului. oamenii chiar își oferă roluri unii altora, ca și cum asta ar însemna alăturare sau existență. ontologia e în altă parte. | |
| = mădă | george vasilievici [13.Sep.09 18:47] |
| aia cu nasturele ramane intre noi. altfel nu o puteam ironiza. repetitia aceea are exact consecinta unei roaderi in gol cum bine ai observat. îți mulțumesc de trecere. parerea ta mi se pare viabila. insă mai cred ca forma și directia discursului dictează poemului pe ansamblu, cum timpul dictează vieții. | |
| = ps. | george vasilievici [13.Sep.09 18:50] |
| si da propunerea acestei descrieri a venit de la tine. însă pentru tine o voi scrie de mână. | |
| = revin | nica mădălina [13.Sep.09 19:00] |
| nu de asta era vorba, adică de post scriptum sau factum, mai bine spus, ci de faptul că sunt dăți când forma nu ține loc de cheag sau de fundament. depinde ce fel de discurs se dorește și care este punctul de ajungere al direcției discursive. spuneam, bref, că tranșarea din final nu definitivează, chiar dacă încearcă să definească. dar poate că miza e doar pe melodicitate și ritm. un fel de această melodie o dedic..., când aceste vorbe nu țin loc de cuvinte în cântec. | |
| = . | george vasilievici [13.Sep.09 22:04] |
| da, o rubrica intitulata VORBE GOALE, un tip de text macar, nu ar strica.propun editorilor.dar expresia vorbe goale este imposibila. si e singura care inseamna ce spune. restul pe langa faptul ca inseamna altceva mai sunt si pline de intelesuri materiale chiar daca acestea raman numai si numai imaginative. | |
| = . | nica mădălina [13.Sep.09 22:37] |
| cata vreme ai folosit o tu insuti, ai demonstrat ca expresia vorbe goale exista. ai exprimat-o ca expresie, daca imi permiti stangacia in formulare. te-ai, cum putem spune, contrazis singur. ca sa nu dam in alte aporii si paradoxuri, mai spun ca eu cred ca ai receptat gresit opinia mea despre text. nu contestase nimeni intelesurile imaginative sau imaginatia per se, ca surs[, ca subiect sau ca obiect al acestui text. referirile mele au fost la raportul muzica-talc, ca raport inerent unui text, inclusiv poetic. ce spuneam este ca in problema proportiilor celor doua chestiun, acest text, in finalul sau, da prioritate muzicalitatii si nu celuilalt aspect. nu este un proces de intentie, cum nici delict de opinie, nu-i asa? si nu ca ar fi obligatoriu ca sensurile sa debordeze. ca doar nu scriem retete aici. si nici nu le folosim. de aceea revin, tin la claritatea comunicarii, atunci cand ea are ca obiect un text. in acest caz, al tau, aici de fata. si e doar o opinie, argumentata pe propriile puteri. cam asta. spus mai pe larg. poate si mai limpede. cine sa mai stie? | |
| = . | Leonard Ancuta [13.Sep.09 23:11] |
| prima strofa e neoriginala. dar mi-a placut. in rest doar aerul pur din final mai spune ceva. | |
| + aerul pur | medeea iancu [14.Sep.09 09:52] |
| Mie imi lasa impresia unei mici ironii, nu am citit comentariile voastre, deci habar n-am daca-i asa ori ba. insa, tocmai prima strofa mie-mi place, de fapt tot poemul pana la acel aer din final. Si povestea cu nasturii e simpatica, aici putea interveni un story autonom si mai inchegat. Plus ca textul e consturit pe sabloane, texte care se spun/ s-ar spune, gen slogan. Mai ales in primele strofe, pana la nasture, asa pricep eu. E destul de convingator. | |
| = ... | medeea iancu [14.Sep.09 09:54] |
| A. si am uitat. Chestiunea cu aerul din final. Mi se pare oarecum brusca. si oricum se subintelege ca ceea ce ramene intre noi e aerul pur. | |
| = nasturele teoretic | george vasilievici [15.Sep.09 20:46] |
| da, medeea, cam bine ai intuit ca este vorba de clisee dorite si grosolane ce devin astfel tocmai prin faptul ca incearca sa evite grosolania. este o ironie intr/adevar, si acolo la faza cu nasturii ma gandisem si eu sa dezvolt apoi m-am gandit sa ii imprim nasturelui un soi de suprematie ce nu mai are nevoie de story. pentru schimbarea de registru brusca din final nu am justificare si nu am pt ce sa ma justific atat cat aerul este pur si ofera posibilitatea de a fi umplut cu orice poate fi umplut aerul dintre noi. cu iubire, prietenie, ura, indiferenta si asa mai departe. nasturele in esenta lui este ca aerul pur. el poate fi cusut, descusut, sau teoretic, ca orice nasture ce nu a fost inchis si deschis niciodata. va multumesc tuturor de trecere | |
| = . | nica mădălina [15.Sep.09 21:18] |
| data viitoare reaminteste-mi sa nu mai revin incercand un dialog argumentat pe text, mai exact despre de ce consider finalul mai slab decat restul textului. nici macar in calitate de posesoare a nasturelui, ca element de story real, pana una alta. e un efort se pare inutil. chestie de intelegere diferita a feed-back-ului. | |