| = "căzu cortina", nu și corina | George Pașa [12.Sep.09 21:39] |
| Oare de ce se tace în preajma textelor care depășesc mediocritatea? Ce bine totuși că există cititori a ceea ce scrie Yannelis și în afara site-ului. Să se reproșeze oare că revin aici motive constante în creația autorului? Că unele sintagme și lexeme, cum ar fi: "ceață deasă", "văile gândului", "țărmul înalt", "vise arse", vântul, ploaia, portativul, manechinul, "dunga albastră", zarul, pipa etc. trec de la un text la altul? Oare nu se vede că toate fac parte dintr-un adevărat roman liric? Nu este clar că partitura presupune uneori și ritmuri clasice. Oare muzica însoțitoare a versurilor nu ajută simțirea și înțelegerea? Dar, poate că este nevoie, uneori, de curaj pentru a recomanda un text de Ioan-Mircea Popovici. | |
| = alt cantec, alt anotimp | Elia David [12.Sep.09 22:21] |
| Frumos si inspirat totul... Trecere lina si melancolica spre un alt anotimp... la fel de frumos ca si "Cantecul intamplarilor". Am citit si ascultat cu bucurie... am trait, de fapt, poezia, pana la ultima nota a celui din urma cantec inregistrat aici. Si vreau sa ii felicit pe cei ce s-au adunat pentru a recrea si interpreta intr-o maniera de fireasca, fragmente de viata. Astfel de "intamplari" au darul de a-mi bucura sufletul. | |
| = Completare și erată | George Pașa [12.Sep.09 22:23] |
| Am văzut că în ultimul timp apare și câte un cuvânt re-inventat. Aici, "stransfug", nicidecum forțat. Dar poate vei fi de acord să utilizezi forma corectă de pesoana a III-a, "așază". O corectură e necesară și în comentariul meu anterior: a se citi cu intonație interogativă și o frază unde am uitat să adaug semnul întrebării. | |
| = scărarul | Ioan-Mircea Popovici [12.Sep.09 23:16] |
| cantecele au fost compuse pentru alexis... marinarul flasnetar circar cartofor si-un mare calator... probabil viitorul scriitor... iluzionistul de pe scara iluziilor... las cadrele sa-si faca singure locul in spatiul muzical... stii chestia cu calul? ra-di-calul... adica radicalul acela din unitatea negativa prin care apare "i" elementul care te scoate din real si te introduce in complex... dar astea sunt piese pe tabla hazardului... evident o explicatie un pic dadaista mai la indemana decat o explicatie foarte docta... alexis este un scarar modern in care cred mai mult decat in zece scoli... cum ar zice elian: pe aici a trecut Yann (alexis): http://povesteadepeplaja.blogspot.com/ | |
| = zâmbet ca ploile de vară | Doru Emanuel Iconar [12.Sep.09 23:42] |
De astfel de texte te apropii cu sfială, astfel de versuri le sorbi tăcând, asculți doar muzica ce-ți picură în ureche ca un „rotocol de fum”, astfel de poeme refuză „orbitele orbului”, “aleargă-n noaptea portativului alb”, cine să le strângă între zidurile unor seci comentarii? Doru Emanuel | |
| = lui doru-vrăjitoru | Ioan-Mircea Popovici [13.Sep.09 18:09] |
| când primesc o nucă-n vis parnasian clipa cea năucă ține-n mine-un an și un soare liric naște gânduri valuri și în foșnet-cântec sapă scărări în maluri iar pe țărm de cântec răstignitul Tymp ia în el sămânță-n șirul ymp convergență tristă-n pas desculț prin rouă rătăci povestea în cămașă nouă crezi într-o magie și din cioburi vii faci o piramidă-n care-nveți să fii și știind de-acuma unde-i ușa plajei bei o dezvrăjire cu regina vrajei călătoarea undă gândul mi-l stropi și opresc o clipă lângă punctul "i" astea mi le spunea alexis când l-am întrebat ce-a visat astă noapte. eu vroiam vrăjitorule să te întreb: ucenik, cum de n-ai văzut tu pietrele lui Mic? plouă-n septembrie cu ploile de vară-n frunze galbene peste pierele annei ca-n ceașca de cafea cărările rătăcesc în poveste fiecare scoică cu cântecul ei fiecare piatră un izvor de dor | |
| = din jurnalul celor 7 ploi | Maria Gheorghe [16.Sep.09 19:39] |
| din jurnalul celor 7 ploi nicio ploaie nu seamana cu alta, dar impreuna sunt samanta pentru portativ-rasarit de curcubeu… visul lor(?)... sa nu le uite culorile si sa aduca impacarea seninului cu norii… ... de la ultima, pana la izvoare, sa ne amintim de Ploile tale... calde, in rafale sau racoroasele-norocoase... mereu cantatoare... R 1 (7) am scris data și-am lăsat să curgă cuvintele 12 septembrie 2009 il pleut en septembre pluies d’été en feuilles jaunes dans la tasse de café les sentiers sont couverts comme les orbites d’un aveugle la chanson se cache derrière l’aboiement du chien ponna veut que je la prenne dans mes bras picasso se met devant le chevalet le peuplier secoue sa couronne des feuilles tombent dans le vide le lac vert est bleu aujourd’hui les nénuphars sont boueux ......... une pensée comme une tentation se couvrit de la dernière fumée O 2 (6) 8 septembrie 2009 le dernier sentier devant le premier sentier paradoxal – abyssal – fatal les pluies d’automne pleurent l’histoire des feuilles sur le pavé elles parlaient toutes en même temps les jumeaux le mensonge et la peur ne naitront jamais le bonheur la voie vers le bonheur passe par la souffrance la voie vers la vérité traverse le bonheur tombent des pierres vers le monastère .............. à la pyramide quelque chose se passe G 3 (5) 12 noembrie 2007 Și aici mi-am adus aminte de ziua când, cu amicii mei, am dat o raită printre lucrurile bătrânei. Miki a zis să le păstrez eu în ceasul dulapului de mahon, că acolo nu le găsește nimeni. E încă fericirea ascunsă între lăzi. De mâine pleacă circul. Se-ntoarce iar, la vară. Tu chiar mă ții de mână și-ntrebi în șoaptă: iară? Era de-acum cântarea în valu-n care marea acoperise plaja și depărtase zarea. Pe măsură ce el înainta cu povestea, gândul meu se plimba prin Universitatea de Vest. Credea că-i doar părere de scară și de vis, când zămislea tăcerea un cânt peste abis. Aici, în miezul clipei din ceasul cu pendul, eram iar amintirea copilului credul... ............... Se adunau, încet, încet, în clipe, aduceri de poveri fără aripe V 4 (4) 27 octombrie 2007 Eu ziceam să facem poza lăsând poartă doar privirii.../ Tu țineai să lași ca Tympul să-nflorească taina firii/ și din cântecul de plajă și din zarul cu zadar/ să arunci așa-ntr-o doară și când spui: tu n-ai habar!/ să dai iarăși Yames de șase și câștigul să-l reții/ pentru marea întâmplare... ............. Ploile au rupt zăgazul și au inundat în lunci. Răsuceam firul Rafilei ajutat de șapte prunci. (Căutam o punte-n codrul ce născuse din abis. Este iarăși lună plină... și-i rotundă ca o bilă...) Steaua ta era de-acuma strălucindă-n miezul nopții și din zarul fără puncte te-ai oprit în pragul sorții... A 5 (3) 13 octombrie 2007 De dimineață m-am întâlnit cu strigătul pescărușului. Era același cu strigătul lui Pierre când te întorceai din voiaj. Știu sigur că-ți amintești. Mă întâlniseși pe banca aceea galbenă, care ziceai tu că-i banca femeii de pe dig... Așa s-a întamplat în dimineata când am început să văd iar. Din aduceri aminte, cu gesturi de zbor sau de hașură, bucăți din mine se adunau pe pânză... ........... Am vrut să aflu dacă ploile ajung și la far. Am luat zarurile, le-am aruncat în paharul cu pălincă, le-am scuturat să facă mărgele și-am dat un Yames de șase câștigând toată pinca. De pe umărul manechinului din lemn de gutui... te las să văd dacă știi............... I 6 (2) 27 septembrie 2007 Bate inima grăbită ca de-o veste dintr-o șoaptă. Tu respiri din mine visul și-mi întinzi gutuia coaptă... ........... și-ai început să cânți: ai văzut cum clipa albă se ascunse după nor/ cum părerile albastre se nășteau din spuma lor/ cum Frumoasa de pe plajă a adus cu ea deschideri/ și cum toată halimaua se întoarce în închideri/. Acum știi să lași să cânte, teiul, plopul și salcâmul.............................. V 7 (1) 14 septembrie 2007 Je prends un épi de la fenêtre pour l’essayer dans mes paumes, comme la rive essaie de voir si le temps de la moisson est arrivé. Je souffle sur la balle de blé et j’enfouis le nez dans les grains. Je sens l’odeur du pain chaud, du corps et de l’Infini. Je me laisse aller étendu sur la plage et je me réveille me sentant aimé. Depuis ma petite enfance, j’aime sortir par l’escalier extérieur, sous la pluie. Je peux dire, sans doute, que je l’ai accouché dans l’eau, Gheorghe, disait ma mère à mon père, heureuse et souriante. Rafila, c’est lui le poisson sous la pluie, disait mon père, avec un fort accent transylvain, fier de ma joie de sortir sous la pluie, même pendant des temps orageux. Je me laissais glisser sur la balustrade et, du premier étage, je sautais dans le cognassier... Et toi, tu as une boîte en fer-blanc?... ................................................ | |
| = geometrii albastre | Ioan-Mircea Popovici [19.Sep.09 21:51] |
| o salvare pe tomis prin trecutul meu ponna-i prinde sirena în urlet polara la cerc ca si axa radicala... doua locuri geometrice in geometria Punctului si-a Tarmului... inainte vreme ma opream la punctel (A), (P), (M) si (G)... acum punctele descriu locuri geometrice-n geometrii albastre... scara lui escher ai reusit sa o faci scara ploilor care este precum o cascada intr-un desert cu munte... un peisaj care pe de o parte aduce cu girafa-n flacari si din profil cu sarpele boua care a inghitit un elefant... multumiri pentru toate pietrele care le asezi in izvorul acela cu cantec... | |