Comentariile membrilor:

=  în clocot cuvinte	Ioan-Mircea Popovici [09.Sep.09 16:35]
de nu te-as sti elian te-as crede ca-i scrisoarea zarazei. sa-ti semene asa mult zaraza. sa nasca taramuri cum nastea elian... remarcabil text si totusi atata tacere: " fără să-ți lase răgaz de-o țigară și-o dorință aruncată printre dinți la-ntâmplare urlam să ni se deschidă porțile voiam să fim înăuntru să fim primiți în adăpostul de noapte cu picioarele băteam în porțile alea cu pumnii înnegriți de pământ cu frunțile crestate de riduri și nu era nimeni mă pafnutie nimeni acolo eram doar noi și visul ăla semănat într-un pământ sterp într-o țară care n-a existat niciodată pe care am născut-o în tavernele afumate " acelasi Yann, de pe scara din mijlocul plajei...
+ Întoarcerea călătorului și ochiul visului rămas acolo, pe margini	George Pașa [09.Sep.09 17:12]
Dincolo de faptul că nu e tocmai forma pe care o prefer drept poezie, trebuie să recunosc, totuși că textul acesta emoționează, are o structură bine închegată, un mesaj deosebit, un patos reținut. De fapt, în literatura actuală, putem accepta prozopoemul fie ca poezie, fie ca proză. Aici narativitatea este oricum redusă ca proporții. Într-un cuvânt, chiar dacă nu sunt prea inspirat pentru un comentariu pe măsură, în viziunea mea aici este una dintre poeziile reușite ale Danei Banu. Chiar dacă unii vor spune "Ba nu!", voi continua să spun "Ba da!"
=  Da	Liviu-Ioan Muresan [09.Sep.09 17:33]
pur și simplu. Un text a cărui citire mi-a făcut o deosebită plăcere. Chiar l-am citit cu voce tare, pentru a mă auzi. Probleme tehnice nu-mi permit să ascult vocea autoarei, dar sînt total mulțumit de propria interpretare. LIM.
=  doar o poveste aici, dragilor, și un cântec peste ape	Dana Banu [10.Sep.09 00:00]
nimic mai mult e un proiect la care lucrez de ceva timp, sper să mă ajute Dumnezeu să-l duc la bun sfârșit...dacă priviți cu atenție prin pagina mea o să observați câteva texte care fac parte din acest grupaj, scriu eu personal ca trenu' dar totuși sunt un autor deci creez și eu în felul meu lumi ciudate, autoficțiuni.... Iann, suntem prieteni prea buni, faci parte din "familia" mea de peste ape iată de ce pot doar să îți las aici acest semn pe care sunt aproape sigură că îl vei înțelege: te asigur că am rămas același elian, legenda continuă.... George Pașa, uneori scriu, uneori tac, alteori o dau în bară, până la urmă trăim aici într-o lume virtuală unde totul e posibil și fiecare semn contează, părerea mea, ești un comentator care apare foarte rar prin pagina mea, dacă textul te-a adus aproape pentru mine e un câștig LIM, chiar mi-aș fi dorit să te ascult în timp ce îmi citeai cu voce tare textul, îți mulțumesc pentru fidelitatea cu care îmi citești și comentezi textele acestea fiind spuse vă salut o seară bună dana banu(elian)
=  ...	Marinescu Victor [10.Sep.09 11:06]
uite ce fac eu aici: "într-o țară care n-a existat niciodată pe care am născut-o în tavernele afumate printre samovare dând în clocot cuvinte" as fi vrut sa iau doar "dând în clocot cuvinte", dar mesajul nu ar mai fi fost acelasi. imi place ce e pe la tine prin oras, dar nu atat de mult, pentru ca nu lasi sa infloreasca si pui peste cuvinte. pentru ce se vede, da, este frumos, dar pentru ce nu se vede, eu nu ti-as da steluta inca. mai dezveleste-te, Elianule!
=  re	Dana Banu [10.Sep.09 11:33]
mulțumesc pentru lectură și semn despre dezveliri prefer să nu, fiecare cu stilul și drumul său, fără supărare... salut
=  nataNAILE ca la o intrare în vis..	Cătălin Găian -Konig [11.Sep.09 13:57]
linu catalinu tot intreabă in stânga, întreabă și în dreapta...unde este dana? unde este danutzu banutzu?...Și-n tristetzile lui de-o doară, aflu așa dară că ea este ok și mai departe...scrie în carte!(Orașul părăsit). Nu-ș de ce, dar mă simt, aruncat laolaltă cu Pafnutie și cu zaraza, în clocot! că este iadul pe pământ sau iarba uscată în focul Gheenei, nu-mi pasă. Mai mult dară îmi pasă de pașii Danei când șovăielnici când de balet, și nu mă mai miră nimic. Dana Banu nu va muri nicioadată! Iar dacă se va întâmpla uneori adeseori sa dispară fizic, ea nu va muri în patul ei, ci pe pat de flori, "într-o tzara care nu a existat niciodată"...și despre care nu se știe nimic. Iar aceea, moarte nu se numește, ci respiratzie de pământ. Te sarutește Catalin
=  Cătălinule,	Dana Banu [11.Sep.09 17:40]
m-ai surprins iar, ca întotdeauna mi-e bine să te văd aici salut
=  stele	Stefan Doru Dancus [11.Sep.09 20:10]
Stiai ca stelele nu apun niciodata? Numai noi apunem, cei de pe planete.
=  re	Dana Banu [12.Sep.09 09:59]
mulțumesc de trecere o zi bună, dăncușule