| = o zi și-o noapte | Silvia Goteanschii [08.Sep.09 13:41] |
| Daria, poemul reliefează f. bine începutul și șfârșitul, transformarea permanentă a cărnii. E o poezie simțită destul pentru a atrage pe cititor, o poezie despre incontestabilul proces natural. Concluzia lecturii: Omul - o multitudine de puncte sau un singur punct, din lut lut se face, oricum am jongla cu ideea, ne întoarcem acolo de unde am venit, TATÃ. Din partea mea, o steluță virtuală, că nu am din aia adevărată. Cu prietenie, silvie | |
| = O plecare care subtiaza | razvan rachieriu [08.Sep.09 14:16] |
| O plecare care subțiază în amintire corpul, cu degetele devenite muguri, cu conturul trupului format dintr-o “infinitate de puncte unite”, o despărțire în care cresc durerile și regretele, căci pe fața ta alterna ziua cu noaptea. | |
| = Silvia | daria caza [08.Sep.09 16:05] |
| multumesc mult pentru apreciere; steluta ta virtuala ma onoreaza :) ma intereseaza prea putin ca nu-i una "reala"; pentru mine este; | |
| = Razvan | daria caza [08.Sep.09 16:12] |
| ar fi bine sa putem pleca doar subtiindu-ne; multumesc ptr vizita, te mai astept; | |