Comentariile membrilor:

=  semn	Doru Emanuel Iconar [31.Aug.09 23:37]
Incitant. Aștept cu interes urmarea. Doruleț
=  Părinte!	florian stoian -silișteanu [01.Sep.09 00:01]
am tulburat după citirea unui sonet al lui Adrian Munteanu și m-am trezit pe farfuria dumitale zburătoare.N-țam apucat să iau bilet dar rogu-te să nu mă zvârli fiindcămusai vreu ca și fratele mai mic Iconar să observ și cu Voia Domnului să trăiesc din povestirile dumitale.Cu drag...încă îndatoprat al dumitale Serafim
=  doza potrivita...	Jack Spiner [01.Sep.09 09:21]
...de suspans si-un dialog, desi scurt, bine inchegat, care lasa loc de o continuare, sper, pe masura.
=  Da	Atropa Belladona [01.Sep.09 09:26]
Incitant inceput si surprinzatoare schimbare de registru! Abia astept continuarea!
=  Am bătut aici un cui	Călin Sămărghițan [01.Sep.09 11:18]
Da, am bătut aici un cui care să mă forțeze în sfârșit să desfășor mai departe ce va avea să fie. E începutul unei idei ce dospește de ceva timp și al unui proiect pe care nu știu dacă-l voi finaliza vreodată, căci se va întinde probabil pe ani de zile. Noi să fim sănătoși. Aici e introducerea capitolului I. Doruleț, mă bucur că ți-a atras interesul. Probabil că cititorii mai tineri vor fi mai mult interesați de astfel de ficțiuni, mizez și pe interesul lor. Trebuia să încep odată și odată, căci dospește de mult așa ceva. Ideea merge departe și merg în paralel cu cercetări în domeniile atinse. Frate Florian, m-ai terminat cu a ta ”farfurie zburătoare”. Nu e așa ceva, e ”Centrul Orbital de Monitorizare”, va trebui să am grijă să nu cad în clișee expirate. Dacă te câștig ca cititor al acestui serial va fi o mare mulțumire. Jack, intervenția ta este pe cât de neașteptată, pe atât de îmbucurătoare. Reprezinți un segment al cititorilor vizat de un astfel de subiect și care dacă va fi ”prins” în mreje, va fi un câștig incontestabil. Sper și eu să continue pe măsură. Bella, da, este o schimbare totală de registru al scrierii. Nu este însă deloc una de mentalitate. Nădăjduiesc să rămâneți interesată și pe mai departe, să nu obosesc sau plictisesc cititorul, și să reușesc să deschid multiplele perspective pe care le am în vedere. Am bătut cuiul ca să nu mai pot da înapoi. Voi rămâne mereu deschis părerilor și sugestiilor. Reacțiile dumneavoastră îmi vor fi foarte utile. Sper să nu plictisească și sper să câștige cititori interesați de S.F. și nu numai. Sper să nu fie un mare fâs. Zâmbind, spun că proiectul e grandios. Nădăjduiesc să-l termin până în 2012, după (fenomenul cu pricina), nu cred că va mai avea același efect. Sau, poate, mai știi? Deci se vrea o proză de proporții, din care voi publica în foileton ceea ce voi scrie pe parcurs. Ideea, în mare, există, dar vor surveni amănunte. Au survenit deja... Am deschis o poartă și am pătruns, deja, dincolo. E frumos.
=  Interesant	Liviu-Ioan Muresan [01.Sep.09 11:32]
O latură pe care acum ne-o descoperiți. Văd că scrieți bine S.F. Multă imaginație. Nu am mai citit la dumneavoastră asemenea texte. Ce-i drept, nu am citit tot ce ați scris. Dar mi-a plăcut. Aștept continuarea. LIM.
=  probe de laborator	Adrian Firica [01.Sep.09 12:22]
- Aici Centrul Regional Zacustician, recepție. - Comunicați vă rugăm, recepție. - Am analizat caracteristicile solului cu raze infratomatice. Există un mic procent în exces de vânăstoarstică, determinat de scurgerile elaborării în aer liber a zacusticii de toamnă de către un grup compact de zacusticieni. Am reperat și vagi urme condimentatoare de codițe de ciușcă. Terminat. Recepție. - Interveniți urgent. Preluați probe la borcan. Sigilați. Anunțăm echipa degustătorilor. Terminat.
=  tic-tac	Alina Manole [01.Sep.09 16:00]
Mie cel mai mult mi-a placut de replica: "Ãăă, …85 de ore." Aici e tot adevarul. Supravietuirea acestui text este de... ăăă... 85 ore. Pardon, secunde. Tic tac tic tac. Zero calorii. Pardon, calitati. Si va mai si urma!
=  Mie-mi place	Arvel Jadder [01.Sep.09 17:09]
Chiar daca nu este decat, sa zicem, o introducere scurta a ceea ce se prevede ca va urma. Si da, auzim tot timpul "ăăă"-ul asta, e ceva normal. In opinia mea, chiar ofera un surplus de atenticitate-naturalete textului. Oricum, e prea devreme ca sa te poti pronunta asupra continutului. Astept, ca si ceilalti, urmarea. Cu prietenie, Mihai
=  Zacuschiada - la început	Călin Sămărghițan [01.Sep.09 17:29]
Liviu, să vedem ce iese. Pentru mine e un fel de exercițiu, o aventură, sau, mai bine spus, un fel de drog. Deocamdată senzația e excelentă. Îmi pare bine că am pornit, căci tot amânam momentul, spunându-mi că nu-s pregătit. Sper să-ți placă în continuare, dar sper să-mi placă mie în primul rând. Am deja câteva personaje care așteaptă în blocstarturi și o găleată de idei. Adrian, dacă tot au început gospodinele zacuschiada de toamnă, mi-am spus s-o încep și eu pe-a mea. Față în față cu exigența ta, am întotdeauna emoții. Dacă tot ai amintit de ciușca cea iute și arzătoare, cred că nu trebuie anunțată doar echipa degustătorilor, ci și cea a pompierilor. Alina M., de părerile cititorilor ca dumneavoastră sunt cel mai mult interesat. După cum spuneam, mai mult sunt îngrijorat de cât vor dura cele 85 de secunde pentru mine. Mărturisesc că sper în continuare să găsiți măcar în acest fel de scrieri ale mele ceva calități, dar nici n-o să disper dacă nu. Să nu ezitați în a mă apostrofa în continuare. Mulțumesc tuturor și să ne vedem cu bine.
=  Nu te supara, frate! :)	Alina Manole [01.Sep.09 17:45]
Calin, hai sa fim seriosi, cu asa un dialog putea incepe orice film, in primele 85 de secunde, cat dureaza insirarea numelor pe ecran si pana se aseaza mai bine in scaune spectatorii si desfac pungile cu popcorn. Daca vrei sa fie scenariu SF, fa-l sa fie scenariu viabil. Sau fa asa incat nici tu si nici noi sa nu pierdem vremea. Gandeste-te cat timp ti-a luat sa pui diacritice si sa scrii cu italice.
=  atunci înseamnă...	Călin Sămărghițan [01.Sep.09 18:04]
Mmm. Nu m-am supărata chiar deloc, asta spuneam. Mă interesează orice opinie și mulțumesc pentru bunăvoința popasului. Eu la film nu mănânc popcorn niciodată și sunt de obicei foarte atent de la început și, dacă a meritat, ies ca un catâr ultimul din sală, numai după ultimul rând din generic și ultimul acord al coloanei sonore. Probabil e un defect, dar atunci înseamnă că e un defect la care țin foarte mult. Am sondat terenul și sunt mulțumit de reacții. Nu știu însă de ce spui "scenariu". N-am vrut să fie scenariu și nici nu mă pricep la așa ceva. Încă. Ooo, Arvel, da, așa cum ai remarcat e doar o sondare pentru a vedea efectul. E devreme pentru a te pronunța, așa e. Dar am bătut cuiul ca să mă oblig acum să agăț ceva de el, altfel n-o mai începeam odată. Mulțumesc pentru popas. Să știi că și "ființele tale bizare" au contribuit la luarea hotărârii, laolaltă cu alte câteva motive.
=  Incitant început,	nicolae tomescu [01.Sep.09 21:29]
Cineva de pe Beta (planetă?) are (se pare) niște însușiri umane neacceptate în acele viitoare timpuri. Este iubitor de animale. Gândul ne poate duce departe pe cărările viitorului. Dar cred că este mai bine să așteptăm soluția ce o va da autorul. Cu cele mai bune gânduri
=  maxim 102 ore	Maria-Gabriela Dobrescu [02.Sep.09 01:50]
sper că nu o să prelungești prea mult așteptarea. îmi place ideea. e bine să ne mai aventurăm din când în când. maria
=  să vedem	Călin Sămărghițan [02.Sep.09 07:49]
Nicolae, Beta este o colonie umană, ne vom convinge curând, vom vedea de ce și de pe unde. Dacă începutul a incitat, asta a și vrut să facă. Vom afla încet încet despre ce e vorba, laolaltă cu personajele noastre. Maria, da, va fi o aventură proza aceasta. Așteptarea cititorilor va depinde foarte mult și de timpul pe care mi-l vor lua cercetările, ori cel puțin speculațiile, în anumite domenii, pe care le fac cu bătaie lungă în desfășurarea acțiunii, pentru a nu pierde coerența și continuitatea. Mulțumesc pentru trecere și reacții.
=  despre nauca i tehnika	Petru Teodor [02.Sep.09 22:15]
râd. zâmbesc și râd. firesc ceilalți se vor întreba între ei de virusul nebuniein (ceva între vaca nebună și gripa aviaro-porcină), dar, ca un nebun ce se respectă, nici că'mi pasă. îmi amintesc de revistele rusești vechi ce le răsfoiam, descifrând pe alocuri (nauca i tehnica, ceva de genul ăsta); din revistele acestea am construit noi un planor, care la prima încercare a căzut lat pe pământ, iar la a doua încercare de pe vârful casei (am crezut că nu avea înăltimea corespunzătoare ca să se avânte spre ceruri) s-a făcut praf și pulbere. între aceste reviste am găsit, prăfuite și vai de steaua lor, câteva almanahuri ștințifico-fantastice de pe vremea mamei (am uitat să spun că toate acestea se desfășurau la casa bunicii, undeva la țară). ei, de asta râd. pentru că și atunci și acum începuturile oricărei povești sf ma derutau îngrozitor, încqt pănă mă dumiream, se termina povestea. și începea alta. aici mi-am imaginat altceva decât sugerează autorul în subsolul paginii. dar... vom vedea. succes, cu respect, pt.
=  Pași mici	Călin Sămărghițan [02.Sep.09 22:23]
Petru Teodor, am rămas curios cu privire la ce ai înțeles, dar sper că nu te-a derutat prea tare. Cu pași mici vom înțelege (sper) până la capăt. După cum am spus, aici e doar un cui. Mulțumesc pentru intervenție.
=  err. delta 2	Petru Teodor [03.Sep.09 01:48]
"științifico-fantastice" "încât până mă" etc. * mici retușuri pe text: - "Îl văd pe radar." (deja?, doar pe radar îl putea vedea, neh? atunci cum deja?); - " Estimare supraviețuire? / - Calculez, domnule.[tentă americană - "I am computing, sir!"]/ - Dhri!..." ["estimare supraviețuire am întrebat!" - fără această inversiune + repetiție ce îngreunează textul; orice început trebuie făcut șfichiuitor ca un bici, cizelat la sânge; dar apoi se pierde din elan, e-adevărat; astfel încât...]; - "E cu un câine. Marja de eroare ajunge la 20 de procente în acest caz. În plus sau în minus. [adică este mai mult sau mai puțin de 20% cu un câine; sau, dacă este cu un câine, în acest caz șansele de-a fi om scad/cresc cu 20%?; etc.; exista o nuanță de ambiguitate aici, dar este vorba de SF! bun, mai jos se lămurește treaba, este vorba de eroarea estimării supraviețuirii]" - "Și, domnule, e [o] colonie Beta, n-a mai ieșit nimeni de[-acolo] de 4 ani…" - "Dhri, ești [un] tâmpit! Am interzis câinii în toate [coloniile] Beta." - " ăla[...] Ce face în clipa asta?" (momentul acesta? - improprie corectitudine în exprimare; în sprijinul acetei afirmații - vezi și mai jos exprimarea...) - "Domnule, 102 ore este maximul (supraviețuirii)! Chiar și cu un câine" - "Ei, ce zici de asta?" * analize pe marginea textului: - textul se desfășoară în aproximativ două minute; de unde se deduce un ritm alert, ca într-o comunicare militară; este vorba de 2 minute dintr-o oră neprecizată (oră pământeană? nu se știe!); totuși tonul alert trebuie menținut sec, fără prea mult exces de expresivitate (vezi exprimarea emoțiilor interlocutorului-subordonat); - este vorba de-o ieșire din cotidian, un soi de evadare; asociate personajului x ce iese din beta vor fi diverse clișee (deja numeroase în filmele hollywoodiene) - cum ar fi libertatea, expresia sinelui (indiferent de felul in care se realizează aceasta), refuzul, tare psiho-comportamentale etc.; - este clară intenția de-ai testa rezistența acestui element nou, acestui "evadat"; dacă ar fi să psihanalizăm, se asociază textului reacția cititorului, identificându-se în aceasta ieșire din beta (vezi contrastul cu alpha), în această naștere ieșirea scriitorului din uzura sinelui. cam asta am văzut eu aici. cu respect, pt. p.s.: apropo, "libelula" (planorul) n-a zburat nu pentru că nu avea portanță destulă, ci pentru că probabil nu înțelesesem noi prea bine textul acela în rusă sau schemele, cine știe...; mai era acolo și prototipul mașinii ce merge și pe uscat și în apă (revista de prin anii '80!), funcțional, dar cam rudimentar; ce vrea să zică această deviere de la text? - poate faptul ca ideile ce ni se par inedite sunt vechi de când lumea; succesul lor depinde doar de anumite circumstanțe; putem sa disecam mai mult, dar ajunge pentru astă seară!
=  Aici Beta!	Călin Sămărghițan [04.Sep.09 18:21]
Retușurile sugerate nu le voi aplica, sunt mulțumit de forma aceasta și de ceea ce vrea ea să transmită la acest moment. Ați înțeles, e vorba de o comunicare de tip militar, care păstrează (sau induce) elemente specifice ce vor să fie proiectate asupra personajelor. Momentul este unul precipitat, nu o conversație de salon literar. Și, da, Walters e puțin pedant, ați observat, de aceea vorbește cu "aceasta" și nu cu "asta" și "ăla". Aceasta, însă, nu-l împiedică să înjure. Se prea poate să frizeze anumite clișee. Ideile sunt vechi, normal, le-am luat din bagajul cu amănunte al omenirii. Să vedem unde vor să ducă. Încă nu știm nimic. Da, îi testează rezistența. Cred că rămâne, totuși, o nedumerire, de ce îl lasă să-și riște viața (așa cum se presupune cel puțin momentan)? Mulțumesc pentru analiza minuțioasă și atenția oferită. Cu respect.