| = * | alice drogoreanu [24.Aug.09 16:48] |
| mă asta sincer mi-a plăcut: "la un moment dat toate crimele plictisesc".Cum cade f lucid așa așa cum se plictisesc toate inclusiv crima de a fi viu.De a simți asta f viu ca lovit cu măciuca în freză de fiecare zi care vine galopând | |
| = pai da, | Ligia Pârvulescu [24.Aug.09 16:54] |
| cam asa e. Textul putea sa ia si alt ton dupa primele doua versuri, dar am renuntat la ironie, nu stiu de ce :) ...si da, lucid ca remarca, pe de alta parte, imi place sa amestec luciditatea si cu altele...ce sa fac si eu :) Multam de vorbe. | |
| = Orele acestea, Francesca, anii aceștia...! | Călin Sămărghițan [24.Aug.09 17:50] |
| Cu ochii larg deschiși pe dinăuntru. "The Hours" (2002, r. Stephen Daldry) este al doilea film în ordinea preferințelor mele, astfel că nu pot să nu mă bag în seamă aici. Mai știu cel puțin o autoare care a scris, aici pe site, inspirată de acest film, am scris și eu "Orele". Oamenii nu, "nu mai au farmecul de altădată". Pădurea aceea de cuțite există. "Tocirea drumului până la lacrimi" e frumos. Eu aș fi intrat în somn ca într-o apă limpede, privind pe mal orele acelea ce nu se vor mai întoarce niciodată. "Ne vom privi răbdători prin porțile dimineții direct în suflet. Orele acestea, Francesca, anii aceștia trec pentru ca tu să înțelegi. Fiecare cuvânt e o pulsație a inimii, el scrie fiecare semicerc al orei, fiecare rotund sentiment." | |
| = the English story | Ligia Pârvulescu [24.Aug.09 18:48] |
| Calin, la mine e pe primul loc. Aici insa nu filmul m-a inspirat, ci intai Richmond, apoi Virginia Woolf, si de acolo The Hours. Si da, stiu si versurile tale, si-mi place cum suna Francesca :) Multumesc de semn. | |
| = devii una cu departarea | Maria Del [24.Aug.09 21:33] |
| O poezie la care mi-e greu sa comentez, pentru ca ma misca mult prea puternic pentru a face o disectie, sau pentru a incarca aerul de cuvinte, de parca as vrea doar sa astept langa copacul acela uscat, tinandu-l de mana pana cand se petrece minunea, pana cand da in muguri. Poate de aceea vad aici o curgere veritabila, o inlauntuire de imagini care se deschid asemenea unor muguri, sau ar vrea sa se deschida, daca nu i-ar durea prea tare deschiderea, devenirea. | |
| = Maria, | Ligia Pârvulescu [24.Aug.09 22:26] |
| sunt miscata ca te-a miscat textul meu. Poate rezonez eu cu persoanele nascute in '69 :) ... si ele cu mine :) Deci - ma bucur ca ai simtit trairile. Multumesc. | |