| + interesant | Călin Sămărghițan [19.Aug.09 12:48] |
| O semnalare necesară, care aduce în atenție înalta ținută a personalității doamnei Braester. În fața unor autori de o asemenea anvergură nu poți decât să te înclini și doar cu șovăială să spui câte ceva. Încep cu o amintire, mai demult, cred că dna Braester este cea care a scris o cronică a unui festival de poezie dintr-un sătuc din Franța, unde s-a citit poezie (și) cu picioarele în apa unui râuleț. Asta mi-a plăcut și mi-a rămas în minte de atunci, dacă greșesc, îmi cer scuze. Neactivând pe site câteva zile, am pierdut contactul cu cele publicate, dar revenind găsesc articole demne de semnalat, privind, mai ales, membrii acestei comunități. Articol elevat, bine scris, documentat, revelator pentru personalitatea și opera autoarei adusă în atenție. Partea a doua a articolului, privind strict opera autoarei, descoperă un mesaj poetic plin de semnificații și sensibilitate nu doar artistică, ci și filosofică, și, îndrăznesc să spun, chiar mistică. Acea actualizare personalistă de care vorbește recenzenta, ține de accepțiunea hasidică a relației interpersonale, atât între oameni, dar mai ales între om și divinitate. Este limpede că în societatea iudaică (nu știu dacă am folosit termenul corect) înțelegerea mistică a divinității are un rol deosebit. Dar actualizarea acestei înțelegeri, în și prin actele concrete umane, ține de orientarea hasidică de care spuneam. Așa am înțeles acea ”ontologie experimentală” a recenzentei. (Să ne amintim că și Buber are celebra ”I and Thou”, foarte importantă din acest punct de vedere, deși el alunecă mai mult înspre secularism.) Am accentuat aceasta, întrucât sunt de părere că personalismul, atât al teologiilor, dar și al filosofiilor, pare a fi punctul de turnură, de identificare al conceptelor actuale, și, iată că și al poeziei. Asta nu poate fi decât îmbucurător, că astăzi se scrie și responsabil, sondând profunzimi și provocând ontic comprehensivitatea umană. Poate am greșit, nu sunt specialist în mistica iudaică, dar mi-a făcut plăcere să găsesc ramuri poetice întinse până acolo. | |
| = revin | Călin Sămărghițan [19.Aug.09 13:00] |
| Mi-am spus că nu ar strica o precizare a ceea ce înseamnă hasidismul pentru cei care, poate, nu cunosc această orientare, cu atât mai mult cu cât m-am îngrozit să văd că în DEX este o definiție absolut aberantă. De aceea o reproduc aici pe cea din Wikipedia, care mi se pare mai adecvată: ”Hasidismul a fost un curent inovator al gândirii și vieții comunității evreiești de la sfârșitul secolului al XVIII-lea. El se bazează deopotrivă pe teama și pe iubirea față de Dumnezeu și constă în angajamentul individului la nivelul actelor, în relația pe care o are cu Dumnezeu. Problema principală a acestei mișcări este ca individul să nu rămână închistat în dogme teologice fără o finalitate practică, a-L vedea pe Dumnezeu în orice lucru și a-L atinge prin orice act autentic.” (sursa: http://ro.wikipedia.org/wiki/Hasidism) | |
| = re: Călin | Marina Nicolaev [19.Aug.09 17:43] |
| De la A la Z, "Absens" are privilegiul de a fi o radiografie a sentimentelor profunde. Un cuplu devine un sistem dual indestructibil, un mecanism inamovibil organic care se autoprogramează singur: El și Ea. Dar care este ontologia acestui cuplu? Rămâne de citit, în asta constă frumusețea volumului. Nu cred că Marlena Braester poate fi încadrată într-un curent nici poetic, nici de alt gen. Și asta o să mai discutăm, poate și pe alte texte de-ale ei. Voi încerca să prezint și alte volume pe care le am, este o promisiune. În plus, se întâmplă ceva straniu, privind modul de exprimare, care dă o anume notorietate metaforei, asta pentru că poeziile sunt gândite în limba franceză, de altfel se poate observa imediat la o atentă analiză a prozodiei, după care tradusă în limba română. Este mult posibil ca alții să aibă o altă interpretare, o altă viziune, având cu totul alte considerente de ordin literar privind aceste versuri. Pe mine m-a frapat altceva, deși, inițial m-am gândit la fotografiile care acompaniau acum doi-trei ani poate, versurile traduse în limba română și unde exista o atenție extraordinară pentru perfecțiunea detaliului. Aparențele erau perfecte. Dincolo de ele este o nesfârșită poveste de dragoste, fie dacă vreți și mistică. Pentru că atunci când iubim, Celălalt este Totul, Alfa și Omega. Mulțumesc, Călin! | |