| = cum modifici un text | Laurențiu Orășanu [15.Aug.09 17:45] |
| Văd că ștergi un text, și apoi îl postezi ca pe un text nou. Procedura nu e încurajată. Intră pe la Poți edita-corecta acest text )link, jos), operează modificările, și apoi apasă pe Trimite | |
| = întrebare | ion pascal vlad [15.Aug.09 21:40] |
| Din pricina asta a fost "clasificat" la atelier, sau sunt și alte probleme...de incompatibilitate? Oricum, mulțumesc | |
| = reactie | Zainel Emilia [15.Aug.09 21:40] |
| tot ce ați scris sunt niște lucruri false...puține adevărate și alea răsuflate demult. Mi-ai bine ați retrage textul de tot...nu ajută cu nimic p.s. nu pe mine m-ați rănit, doamne ferește..dumneavoastră ați fost rănit de ce am zis eu ca urmare ați scris eseul trecut pe care l-ați șters...și reveniți cu astă din cauza comentariului meu. Să vă repet: NOI avem puterea, noi avem informația, NOI suntem cu un pas înaintea tuturor! Cine a scris eseul ca reacție la articolele mele?...eu zic totuși să vă împăcați cu ideea că este o diferență între politicieni și ziariști p.p.s. vă aștept cu comentarii la articolele mele cu stimă, eNz. | |
| = Of, Doamne… | ion pascal vlad [15.Aug.09 23:32] |
| Emilia, “reacția” d-stră mustește de vanitate infantilă. “Șopârleala” asta de text a fost scris acum vreo două luni și publicat pe hârtie. Nu este, nicidecum, o reacție răutăcioasă vis-a-vis de materialele d-stră. Am făcut acea compilație, preambulul + textul de mai sus, din dorința de a aduce o completare dezinteresată materialelor d-stră, la care văd că țineți atât de mult. Dar, nu asta e nenorocirea. O să revin mâine cu alte detalii. Mă grăbesc la gară, să prind trenul de Sibiu. Pe bune! | |
| = nerecunoaștere | Zainel Emilia [16.Aug.09 11:50] |
| Acum două luni?...fie...atunci de ce ați scris la eseul pe care l-ați retras și care este asta cu mici modificări pentru cele două articole ale mele?...de ce l-ați retras...încă nu am primit răspuns! p.s. sunt sigură că nu este o reacție răutăcioasă...nici măcar nu aveți tupeul să mi comenatați textele... | |
| = Revenire | ion pascal vlad [16.Aug.09 19:25] |
Nu mi-am permis să postez comentarii la textele d-stră din mai multe motive. Nu vi le spun. Mi-e teamă că debordantă cum sunteți, îmi puteți străpunge beregata “ jurnalistică”, folosind pila de unghii. Despre argumente…numai de bine. Repetați cu o obstinație bună de o cauză nobilă - să înțeleagă și prostul din mine: “NOI avem puterea, noi avem informația, NOI suntem cu un pas înaintea tuturor”. Care noi?? Cine va băgat în cap așa ceva? Nu cred că lui Bruno-Fox, lui Tache Ionescu, Arghezi, Bogza le-ar fi trecut prin minte asemenea bombe lexicale. Nici mogulul Rupert Murdoch nu ar fi rostit , cu atâta emfază, aceste cuvinte! Veți spune că vremurile s-au schimbat, că altele sunt prioritățile, că jurnaliștii români s-au deșteptat și au devenit cei mai coioși oameni de pe pământ. Care noi, stimată Emilia?? Iată ce spune Mona Dîrțu, redactor șef al revistei “Money Expres”: “Noi, jurnaliștii – mă refer la breaslă, în general – n-am vrut, n-am știut cum sau n-am putut să ținem pasul cu publicul… Eu mă tem cel mai tare că nu mai avem când să recuperăm, ca presă, timpul pierdut și să corectăm greșelile pe care le-am făcut uneori față de cititori…. Oare noi chiar n-avem nici o vină că ni se întâmplă așa ceva? Că ne pierdem publicul?” Nu vi se pare îngrijorător că tot mai mulți oameni îi percep pe jurnaliști ca pe niște mercenari, gata să-și schimbe opiniile de la o zi la alta, în funcție de interese? Ca în politică; cine nu-i cu mine e împotriva mea. Ziariștii s-au conformat! S-au împărțit în două tabere. La mijloc a rămas plebea năucită, care se uită în stânga, se uită în dreapta și își face cruce ! Suntem, din păcate, la faza în care nici un jurnalist nu mai este credibil, și asta nu din cauza cititorilor-spectatorilor, ci din a jurnaliștilor. N-ar fi sănătos și moral să prevaleze în mintea noastră o lașă iluzie. Idealizarea lui Robin Hood ne-a adus pe cap taxele și impozitele. Idealizarea jurnalistului (autohton) ar putea preschimba “câinele de pază” într-un lup hemesit și turbat ce nu mai cunoaște pe nimeni. Problemele jurnalisticii românești sunt mari, stimată Emilia. Dar este tipic românesc acoperirea prafului, în loc să-l aspirăm. Minciuna, grosolănia pură (Nistorescu în articolul Nuți spaima puții, Dinescu despre Liiceanu-filozoful Alifie) .Dezinformarea, lipsa de profesionalism, agresivitatea, moderatori promovând bârfa în loc de discuții pertinente (Tănase, Dinescu, Dumitrescu, Prelipceanu, Chiriac). Titluri ce induc percepții false, campanii evidente de o “spontanietate” dubioasă, bătătoare la ochi de demonizare a unor persoane politice. Tabloidizarea promovând scandalul, nu informarea. Înlocuirea la televiziuni a subiectelor esențiale cu derizoriul(Becali, Elena Băsescu, Elena Udrea) Exemplele pot continua, practicile sunt universale si s-au extins până și în gazetele de cultură sau de sport. Rămân buletinele meteo dar nu e timpul pierdut. Oamenii nu mai sunt așa de proști, cum îi credem “noi jurnaliștii”. Ei nu mai vor să li se insulte inteligența. Asta trebuie să dea de gândit jurnaliștilor care dețin informația și sunt înaintea tuturor Eu cred în jurnalistul onest, cult, profesionist, imparțial, în ziaristul care mai degrabă ar bea cucută în piața orașului, decât să renunțe la principii, în jurnalistul care mai degrabă face foamea decât să accepte tentația compromisului, în jurnalistul care se încumetă să intre prin subsolurile societății să scoată la lumină adevăruri cutremurătoare, chiar cu riscul vieții. Am cunoscut astfel de ziariști, am trăit printre ei. Astfel de ziariști-jurnaliști trebuie apărați, cinstiți, bine plătiți și respectați. Restul e poezie de maidan. Dacă cele spuse sunt false și răsuflate nu mai am ce să fac. O să mor cu piatra asta de gât! Să auzim de bine! I.P.V. | |