= poem | Liviu-Ioan Muresan [09.Aug.09 20:46] |
pentru duminică. Totuși, în prima strofă, mi se pare puțin ambiguă exprimarea "ies din case îmaginându-și o zi în care clopotele bat doar duminica". Poate nu am înțeles exact. Chestia cu strălucirea dinlăuntru e partea forte a poeziei. Mă bucură cînd văd un nucleu din care se dezvoltă textul armonios. e vorba de experiență, forjare, înțelegere. LIM. | |
= re* liviu-ioan mureșan... | Teodor Dume [09.Aug.09 21:20] |
LIM, prietene, mă bucură mult prezența ta aici. îți mulțumesc pentru rezonanță chiar dacă în prima strofă nu ai găsit cheia potrivită. nu dau acum explicații, dar am să o fac în timp, deși e prea simplu mesajul. da, metodic...oamenii ies din case imaginându-și o zi în care clopotele bat doar duminica, atunci când stă de vorbă cu Dumnezeu în împrejurări mult prea firești. după cum știi clopotele anunță primejdia, moartea dar și chemarea înspre Dumnezeu, LIM. deci este firesc să elimini stările la care crezi că nu face referire mesajul și decantând atent vei reuși să înțelegi tot ceea ce nu pare a fi acum. dar mă minunez la faptul că ai remarcat o ambiguitate în exprimare, dar tot tu fi și concluzionezi prin însuși titlul comentariului tău *Poem de dumnica* Așa este LIM, un poem de duminica pentru trupul și sufletul curat al omului care iese din casă imaginându-și o zi dintr-o lume în care nu mai doare nimic, nu se mai moare, LIM. desigur că mesajul este cuprinzător și aștept descifrarea lui în totalitate. mulțumesc mult și te mai aștept cu sinceritate, teodor dume, | |
= E aici duminica zilei? | Liviu-Ioan Muresan [09.Aug.09 21:37] |
"o zi în care clopotele bat doar duminica" Aici nu am înțeles. O zi poate fi o marți... De aceea zic duminica zilei. Adică sfîrșitul zilei ca meditație. Dar nu mi se pare destul de clar. LIM. | |
= regăsesc | ciutura carmen luminita [09.Aug.09 22:05] |
acceptarea implacabilului"aș alunga noaptea și ar ține moartea ceva mai încolo de mine privind", condiționalul nu este decât ofertă, nu atitudine, nu materializare "iubirile nu mai sunt pretexte pentru cei vii" de ce suntem noi ,oamenii atât de limitați ? iubim doar viața ,ceea ce este palpabil , care ființează? însă poetul pornește de la sinele care crea să lase "soarele să treacă prin mine și -n vârful degetelor ca o liniște să pivească oamenii" și percem că fiecare zi ar fii o zi de duminică, când clopotul nu trage-n dungă, profunzime și calm , cu multă prețuire,L | |
= da, LIM, ești plin de bunătate... | Teodor Dume [09.Aug.09 22:07] |
da, LIM ești în mijlocul cercului. îmi doresc ziua aceea... mulțumesc pentru revenire. ești un suflet curat și plin de bunătate. cu prietenie, teodor dume, | |
= re* ciutura carmen luminița... | Teodor Dume [09.Aug.09 22:10] |
luminița, ai pătruns în sensul adevărat al mesajului. mulțumesc mult pentru descifrare. ești un oaspete deosebit. te mai aștept cu sinceritate, teodor dume, | |
= o posibilitate... | Cătălin Bîrzanu [09.Aug.09 22:17] |
... o imagine frumoasă în care forța luminii interioare creează o imunitate noncarnala, de posteritate pentru fiecare din oamenii care ies din case în numele iubirii în toate formele pe care le îmbracă. Poate versurile "o zi în care/clopotele bat doar duminica" sunt puțin confuze. Nu vreau să dau sfaturi dar poate ar merge " o zi în care/clopotele bat doar ca duminica". O fluență bună a unui poem care mi-a plăcut. | |
= scuze | ciutura carmen luminita [09.Aug.09 22:33] |
"vrea...să lase...." | |
= „alungă noaptea” | Doru Emanuel Iconar [09.Aug.09 23:25] |
Teodor, te regăsesc cu un poem deosebit, o căldura profundă degajă scrisul tău, stilul plăcut, versul ușor descifrabil, încît aproape că nu-ți vine să lași poezia din mînă. Doar acel; „și-n vârful degetelor ca o liniște” mi se pare că rupe ritmul, deși le înțeleg ca pe un gest de mare timiditate. Într-adevăr, strofa a doua este cea mai bună, de o simplitate năucitoare. Fie să-ți găsești „duminica” în toate zilele săptămânii. Doruleț | |
= re* cătălin bîrzanu... | Teodor Dume [10.Aug.09 09:31] |
cătăline, iarăși o punctare atentă. mulțumesc mult și te mai aștept. în legătură cu acest vers *o zi în care clopotele bat doar duminica*, mi-e foarte greu să renuț la el pentru că starea aceasta e momentul prin care aș dori să trec în permanență. poate nu-i o exprimare prea fluidă dar... multă stimă, teodor dume, | |
= re* doru emanuel iconar... | Teodor Dume [10.Aug.09 09:39] |
doruleț, mulțumesc mult pentru aplecare asupra poemului meu. ai reliefat foarte bine ceea ce vroiam să transmit. las pentru tine traducerea poemului în engleză In the morning I the sun to pass through me and n-fingertips a quiet to look like people out of their houses îmaginându a day on which bells only bat Sunday and love are no longer pretexts for the living no not trying to get out of molds nor to distort the order imposed by God although if you are thinking about a gauzy dinlăuntru would dismiss the night and would take the death something out of me on ... cu prietenie, teodor dume, | |
= . | George Pașa [10.Aug.09 09:42] |
Cred că, inițial, a fost o greșeală de exprimare în acele versuri mult comentate: "o zi în care/ clopotele bat doar duminica". Pentru că articularea cuvântului "duminica" îi dă, în general, valoare de adverb. Însă, până la urmă, versurile capătă semnificații mult mai profunde, prin păstrarea valorii de substantiv. Numai astfel versurile ar avea sens. De fapt, lucrul acesta a mai fost semnalat de Luminița și întărit de autor. | |
= mulțumiri, george pașa... | Teodor Dume [10.Aug.09 09:49] |
domnule george, mulțumesc foarte mult pentru precizare. e binevenită și elimină nedumerirea. stimă și considerație, teodor dume, | |