| = Lăudabilă intenția... | Yigru Zeltil [08.Aug.09 15:49] |
| ...de a scoate din conul de umbră unele aspecte neglijate ale romanelor lui Rebreanu, asociat poate prea mult cu balzacianismul "bătrânicios", prăfuit, și din cauza faptului că nuvelele sale și romanul total atipic "Adam și Eva" nu sunt la fel de cunoscute ca "Ion" sau "Pădurea spânzuraților". Deși, trebuie să recunosc, mă așteptam să regăsesc în acest articol și ceva despre Blecher, Bonciu, Fântâneru, Vinea. Despre care se spun tot mai multe în ultima vreme, dar care încă sunt tratați necorespunzător (vezi clișee precum "Kafka românesc" sau "autor minor" sau "prozator cu vocație de poet") și a căror influență va fi, cu siguranță, reconsiderată în următorii ani (așa cum Blecher a devenit deja oarecum "la modă")... | |
| = Cu respect pentru domnul Yigru Zeltil voi continua | Dragoș Vișan [10.Aug.09 13:51] |
| Acest serial pe care vreau sa-l realizez, dupa cum reiese din titlu, va pleca de la romancierii interbelici de-o autoritate recunoscuta inca dinaintea celui de-al doilea razboi mondial. Voi ajunge sa discut despre Constantin Fantaneru, Max Blecher, Mateiu Caragiale, Victor Ion Popa, Octav Sulutiu, Gib. Mihaescu. Trecerea spre experimentalism si mie mi se pare a fi tehnica narativa cea mai avansata, prin aportul unor elemente diaristice la discursul epic, nu in detrimentul fictiunii. Pe tinerii de astazi ii intereseaza mai mult cum biografia unor prozatori are valente strict estetice, cum se poate ajunge la autenticitatea discursiva folosind dramele interioare, traite efectiv de Rebreanu, Camil, Hortensia, Anton Holban, Mihail Sebastian, M. Eliade, Const. Stere. Din pacate, in ultimii zece ani au aparut aberatii critice despre ei, amestecand o critica psihologizant-sociologica de moda veche in receptarea adecvata a filonului memorialistic, sau direct beletristic din opera marilor prozatori. Eu imi doresc o perspectiva neutra, o hermeneutica dinspre valorile operei inspre reperele biografice sau istorice, pentru ca principiul de la Dacia literara enuntat de catre M. Kogalniceanu, "vom judeca opera, iar nu persoana" poate fi parafrazat : intai opera, apoi persoana - lucru de care se tine prea putin cont astazi, din anumite principii obscure. Va doresc o lectura placuta si asupra Hortensiei, lui Camil, Eliade - urmatoarele parti ale serialului meu intitulat "Experimentalism, autenticitate, tipologii portretistice la prozatorii interbelici". La Rebreanu se resimte cel mai mult epopeicul, tragicul, distantarea de biografic. Treptat, ceilalti prozatori merg in contracurentul romanului clasic (romanului roman, cum ii zice Eliade) pe care G. Calinescu avea sa-l teoretizeze prin balzacianismul romanesc. | |