| = dacă-i închizi are loc o explozie atomică și totul dispare | dumitrita paladi [07.Aug.09 15:14] |
| cîteva momente peste care nu pot să trec : 1.sîngele cald e singurul prieten care te îmbărbătează în sfîrșit nu mai ești singur în sfîrșit cineva îți ține de cald 2.îți vine să iei trenul iași-ungheni dar pașaportul e expirat și-ți bagi picioarele în toți comuniștii 3.îți vine să urli ayo i.m tired using technology 4.ți se întîmplă o zi în care să te simți felinar și lumina să fie complet inutilă - și acum închid ochii și văd explozia :) ai un limbaj al tău, definești lucrurile într-un fel aparte :) plăcut mult:) | |
| = jurnal scolaresc | Ionut Caragea [07.Aug.09 16:10] |
| nu esti decis pe care drum sa mergi, pe stilul unui jurnal personal cu tristeti si angoase, pe un suprarealism bine ponderat, pe secvente horror de prin filme ieftine, cred ca le amesteci pe toate la un loc si iese un conglomerat pe care tu il categorisesti drept poezie. bine, nu tot ce zboara se mananca, dar problemele mari le ai atunci cand incepi sa filozofezi, unde nu este punctul tau forte: singura poziție în care poți să exiști e cea verticală - nu si nu, poate doar daca: am impresia ca - singura pozitie... e ca si cand ai spune, ma ciocnesc de iubita, 1 plus unu egal 5 îți deschizi venele e bine sîngele cald e singurul prieten care te îmbărbătează - chiar ti-ai taiat venele sau este doar asa sa dea bine la public? sau poate ca iti bei propriul sange si prinzi puteri ac si Dracula? te oprești la semafor excavatoarele mușcă din asfalt te gîndești la o mamă care decojește copilului un ou fiert asta este o comparatie de-a dreptul aruncata in ochii cititorului, fara niciun pic de delicatete, cu o logica primitiva te gîndești la tine te simți murdar îți vine să-ți freci pielea de toate blocurile dar petele nu dispar ți se face milă de bătrîna puturoasă care îți cere bani sărumîna dom inginer ți se face milă de cîinele pe care îl vezi dimineața legat de o țeavă de gaz metan la tine nu ai dreptul să te gîndești cu milă tu ai geantă patru bețivi și încă nu ai salvat pe cineva de la moarte aici nu este poezie, aici este frustrare, ar trebui sa ne plangem toti de mila si sa ne smiorcaim prin texte de vai cat de dura e viata? parerea mea este ca autorul nu-si depaseste conditia prin poezie, lamenteaza si iar lamentaza, cred ca ar putea sa-si concentreze textele, sa abordeze mai inteligent versurile (vezi Pasa) autorul scrie de parca ar cersi mila, lipseste finetea figurilor de stil, lipseste substratul filozofic, lipseste eleganta unui stil mai concis. Deci, NU. | |
| = ionut caragea :))))) | emilian valeriu pal [07.Aug.09 16:34] |
| Demult n-am mai ris atita citind un asemena comentariu elaborat si categoric de parca ai fi stapinul absolut al poeziei. Eu cred ca tu nu te hotarasti daca esti poet sau critic. Poti fi un critic excelent, avind in vedere ca acolo unde nu+ti place folosesti obsesvi aceleasi argumente critice minunate: eleganta unui stil concis(?),n filme horror ifetine, substrat filosofic. Ai dreptate ma lamentez pt ca daca as fi abrodat inteligent versuri as fi scris vreo zece carti de s-ar fi saturat pina si Goagalul de mine. Din amarita mea cultura generala puterile lui Dracula veneau din singele altuia nu din singele propriu. Dar deh, nu stau bine la capitolul filosofeala. Ca tot m-am amuzat mi-am adus aminte de o emisiune radio la care ai participat recitind doua poezii despre care ai afirmat ca le-ai scris in urma cu patru minute. Daca mai tii minte te-am invitat atunci sa reciti o poezie pe care o vei scrie miine. In fine, mai rid putin, un comentariu atit de semidoct n-am citit demult. Scuip in sin ca n-am zece carti si intelectul lui Dexter de a emite asemenea argumente. Ps. Ca veni vorva despre ratiunea de a fi: Ai vazut vreodata un felinar orizontal? Multam fain mi-ai facut ziua frumoasa. Ma duc acasa plin de mine ca un mare poet s-a indurat sa lase o parere peste umilul meu text. | |
| = omul felinar | Călin Sămărghițan [07.Aug.09 22:00] |
| Prima parte are ceva din febrilitatea deschiderii lamei clasice din hârtia cerată, episod ce mi-a amintit de scena din "The Wall" al lui Pink Floyd. Are un stil diaristic, dar la dl Emilian Pal e întotdeauna mai artistic privit, căci nu lipsesc artificiile stilistice. Totodată și la nivel imagistic e foarte generoasă. Partea a 3-a e surprinzătoare, ca un jurnal de știri, poate așa ceva se și vrea. Iar cea de-a 4-a eu o văd perfectă, poate datorită psalmului preferat de care amintește, dar mai ales pentru partea finală, în care reflecția e strecurată din aventura zilei unui om felinar. | |