| = o încercare? | ciutura carmen luminita [04.Aug.09 21:56] |
| "odaliscă palidă" și cred că ai vrut "coarnele","luna care naște cu un țipăt herghelia norilor" este remarcabil!" murind în nuntire cu o scoică purpurie" - un final uimitor! o poezie de excepție , cu stimă,L | |
| = * | ionelia cristea [04.Aug.09 23:26] |
| O atmosfera paradisiaca, o nocturna romantica: "e ora cand luna naste cu un tipat/herghelia norilor", un spatiu creat din cuvinte in care iubirea si natura se contopesc una in cealalta. Felicitari | |
| = la ora... | Călin Sămărghițan [05.Aug.09 00:01] |
| Îngerii aceia "de câmpie" mi-au plăcut foarte mult. "Luna naște cu un țipăt/ herghelia norilor" e o imagine foarte plastică și, interesant, deși se spune "țipăt" acesta nu se aude, ci are mai degrabă efect vizual. "Umbra iubitei/fluture carbonizat" și "cina de taină a amintirilor" se păstrează în sfera semantică bine construită pe tot parcursul poeziei. Dar finețea poetică a prozatorului Emil Iliescu ne era cunoscută deja, dar prinde bine din când în când o astfel de confirmare. | |
| = Placut | Atropa Belladona [05.Aug.09 07:57] |
| Foarte placut surpinsa de poezia prozatorului Emil Iliescu! O bogatie de metafore, imagini extrem de sugestive fac din poezia aceasta o punte spre partea nevazuta a sufletului autorului. Cu admiratie, Carmen | |
| = Re - Doamnelor Luminița, Ionelia, Carmen și d-lui Călin... | Emil Iliescu [05.Aug.09 17:20] |
| Vă mulțumesc tuturor că ați rezonat cu reveria mea, oprindu-vă asupra unor imagini din care un om, ajuns la o anumită vârstă, încearcă să croiască haina de mătase albă a nopților sale. Luminiței, pentru că s-a oprit asupra semnificației finalului, ce mă reprezintă total. Ionelei, fiindcă a anticipat simbioza iubire-noapte-romantism, pe care mulți dintre noi o păstrează ca pe o aură în suflet. D-lui Călin, pentru acel "țipăt", într-adevăr, neauzit, doar imaginat, țipăt până la urmă specific unui anume prag existențial pe care eu pășesc. Și, în fine, dar nu în cele din urmă, lui Carmen, creatoarea de caractere pline de viață, care a sesizat urma de suflet pe care încerc uneori să o las pe cerul cuvintelor mele. Cu prietenie, Emil Iliescu | |