| = existenta! | Maria Stiopei [04.Aug.09 00:05] |
| Am pornit de la premize interioare studiind de multi ani natura omului ca sol, entitate spirituala. Cei care nu spun sau nu fac ceva coordonat de vechea generatie sunt oarecum exclusi si sunt datori sa nu renunte, afirmandu-se singuri. Ideile transmise din interior sunt destul de greu sa prinda contur atunci cand ajung la lumina. | |
| = Superbă, dar... | Serban Stanescu [18.May.10 18:19] |
| Am citit poezia ta și o găsesc superbă! Mi-a amintit de cei peste 40 de ani de căutări, îndoieli, ezitări... "Cei mai mulți se împotmolesc în sentimente" Iată una din marile piedici ale oricărui Căutător: Corpul Emoțional... Fără îndoială, Astralul este o lume infinit mai complexă decât Planul Fizic. totuși, Universul este mult mai complex decât cele două planuri amintite. A te opri cu căutările în Astral, într-adevăr, e o auto-limitare. Pe de altă parte, corpul Astral, oferă o înțelegere mult mai nuanțată a Universului. Am ajuns să înțeleg asta, abia după ce am reușit să depășesc ideea de durere. Celui de-al treilea vers, îi lipsește semnul de întrebare... Ai deci grijă la ortografie, e păcat să scazi valoarea acestui poem, cu greșeli mărunte! Și apoi, e o chestiune de auto-respect. Și încă ceva... Dacă cineva te ia exemplu, fără să te anunțe, fără să îți ceară părerea? Ce învață de la tine? Neglijență? Poate e principalul motiv pentru care poemul a fost plasat la "Atelier"... "O, lume veche țineți talentele născute sub limita împosibilității!" Trei greșeli, într-un singur vers. Aici e o retorică: "O, lume veche, țineți talentele născute, sub limita imposibilității!" Două virgule lipsă și un "î", în loc de "i"... Atenție mai multă!! În fine, ultimul vers, datorită topicii sale, devine confuz: "Și cei rebeli se pierd în lume, pe cont propriu demonstrănd cu curaj imposibilul!" Avem aici o propoziție afirmativă: "Și cei rebeli se pierd în lume" urmează apoi o subordonată, care stârnește confuzie: "pe cont propriu demonstrând" (am corectat eu, în loc de "â" ai pus "ă"...) Această construcție verbală, e străină și confuză. La ce se referă ea? La "Și cei rebeli" sau la "se pierd în lume"? Așa cum am înțeles-o eu, (și am aplicat-o în propria mea existență...)lipsește din nou, o virgulă: "Și cei rebeli se pierd în lume, pe cont propriu, demonstrănd cu curaj imposibilul!" Virgula pusă după "propriu", indică subordonarea în frază și face conexiunea între subiect (cei rebeli)predicat "se pierd" și logica frazei. Din nou deci, atenție la semnele de punctuație. O poveste (Ber-Căciulă)din copilărie, m-a învățat ce înseamnă o simplă virgulă: "Pedeapsa se suspendă iertarea." O simplă virgulă în textul de mai sus, înseamnă fie condamnare, (era vorba de condamnarea la moarte) fie iertare... | |