| = semnificații | alexandru moga [02.Aug.09 08:54] |
| runele sunt simboluri ale mitologiei nordice eu nu găsesc nicio legătură între subtitlu și poemă așa cum nu găsesc nicio legătură între titlu si poemă și așa cum aș scoate din motive estetice "dihania zorilor" & "văruiam soarele" | |
| = fiecare | cezara răducu [02.Aug.09 09:02] |
| vede simboluri acolo unde vrea. așa că, nicio pierdere dacă tu nu vezi nicio semnificație. o zi ...albă. rara | |
| = Cezara, din nou un poem care pătrunde... | marius nițov [02.Aug.09 10:20] |
| Cezara, din nou un poem care pătrunde în sensibilitate, dacă o avem, mai ales versurile acestea: "avem atâtea memorii câte întâmplări ne-au ales să le naștem apoi să le murim", de legătură sau mijloc ce duc spre nostalgia unei iubiri. Da, întâmplările ne aleg să le dăm trăirea, rostul, împlinirea și mă gândesc la următorul lucru: ești scriitor când întâmplarea face să înțeleagă cineva sensul scrierii tale, poet când cineva are răbdare să-ți asculte inima altfel decât un aparat, îndrăgostit când îmbrățișarea ta ajunge la cei ce nu se rușinează de dragoste... | |
| = marius | cezara răducu [02.Aug.09 10:26] |
| tocmai ascultam ,,tombe la niege,, a lui adamo cind citeam comentariul tau. nu pot sa-ti spun decât că m-ai facut sa vreau să mă îndrăgostesc. mulțumesc. să te ningă cu întîmplări rara | |
| = Rara, eu și Agonia | Plopeanu Petrache [02.Aug.09 17:01] |
| Pentru că s-a spus că tot ce scrii tu este cam la fel am intrat pe "Rozariu"(Citește te rog și comentariul de acolo). De fapt îți cam cunosc poezia și nu sunt de acord cu anumite afirmații făcute aici despre ea... Un poet ori este ori nu este poet... Vreau să-mi explic, dar aici pe pagina ta și nu în altă parte, ce înțeleg eu din poemul acesta. Mai întâi titlul și legătura lui cu poemul (cu toate că opinia mea este că poemul reprezintă un tot, titlu și corp al poemului). "fața lepădată de noapte a zilelor noastre": ideea este-noaptea se petrece o atenuare , o ștergere chiar a ceea ce s-a petrecut ziua, de aceea ideea de fața lepădată de noapte a zilelor este foarte logică și are existență de sine stătătoare, ca titlu. Apoi legătura cu corpul poemului: lepădarea feței zilei precedente sau a zilelor precedente nu se produce treptat ci chiar până în momentul apariției zilei următiare: Tu spui în poem: "dihania zorilor/nu ne mai îngăduie emoții", în sensul că ziua nouă ce vine deja a făcut imposibilă continuarea emoțiilor de peste noapte când se produce ștergerea feței zilei anterioare. Și nu poate nimeni nega faptul că visul înseamnă emoții în cel mai înalt grad! Deasemenea mai spui: "ți-am lăsat toate cuvintele/în povestea aceea/în care văruiam soarele/cu inimile noastre". Și aici faci trimitere la aceeași ștergere de peste noapte a acestor "povești" de "văruire" a soarelui. Așadar titlul are legătură puternică în corpul poemului. Subtitlul "rune pe cer": legătura acestuia cu ce urmează are deasemenea o legătură clară-nopțile, zilele sunt ele însele mistere nedescifrate, iar poezia merge mai departe crescându-le gradul de necunoaștere, pentru că așa stă bine poeziei! POeta a simțit nevoia să adauge acest subtitlu pentru a se detașa de părerea că tot ceea ce se petrece ziua și noaptea ar fi simple întâmpări, banale întâmplări care nu ar trebui șterse. Tocmai de aici apare nevoia de ștergere, adică din dorința de înțelegere a ceea ce nu poate fi înțeles. Fiecare din noi dăm alte înțelesuri acestor rune și celorlalte cu care ne confruntăm veșnic și pe care încercăm să le memorăm și să le uităm veșnic. Nu vreau să intru în comentariul propriu-zis al poemului, care mi se pare puternic și deloc fad. De multe ori aici pe site se confundă ideea de calitate cu aceea de originalitate cu orice preț, dar nu o originalitate de calitate ci una în care banalul cosmetizat cu rețete deprinse datorită unor auto-presiuni de vizualizare cu orice preț, este elementul de conținut principal. Desigur, dacă trebuie să o spun site-ul are și calitatea esențială de a aduce la lumină pasionații de literatură, de poezie și astfel să mai poți și astfel să-ți dai seama de mișcarea versurilor în această țară! Dar, sigur, lectura din marii creatori de poezie și mai larg literatură, nu poate fi înlocuită! Cu prietenie Rara PP | |
| = petrache | cezara răducu [02.Aug.09 17:56] |
| apreciez detașarea față de ce spuneau comentatorii mei la "rozariu". și obiectivitatea spuselor tale. nu am avut niciodată pretenția să mă placă toată agonia.ar fi plictisitor să te iubească toată lumea. dealtfel, am câțiva prieteni aici,care empatizează cu ceea ce scriu și care îmi spun franc dacă e ok sau nu. nu la modul vulgar, lucru care, sincer mă surprinde neplăcut, pentru că se acceptă de editori. dar, mi-aș pierde timpul cu plătitul polițelor. mulțumesc pentru modul în care ai văzut dincolo de fața poemelor.chiar o interpertare dincolo de ceea ce vroiam să transmit. cu aceeași prietenie, rara | |
| = Fața lepădată de noapte...-CR | Ștefănescu Romeo-Nicolae [02.Aug.09 19:01] |
| Mișcător, poem. Timpul efemer te face muritor deodată ce ai lăsat în urmă clipa prinsă la borcanul cu mister. Zorile alungă caldele emoții ce s-au odihnit în noapte, între atătea memorii întâmplate. Cu prietenie, ASiIiVro | |
| = tot un ofițer | cezara răducu [02.Aug.09 20:20] |
| mulțumesc pentru comentariu, ștefan nicolae. ps: al forțelor ...interne. rara | |
| + taina "legată" a dezlegării runelor | Călin Sămărghițan [02.Aug.09 23:50] |
| Într-o relație specială cu timpul, situându-se deasupra curgerii lui, căci doar de acolo se vede, "învecinată cu vremea", Rara provoacă "dihania zorilor" cu întrebări. Curajul, însă, nu este în a pune întrebarea, ci în a fi pregătit să primești răspunsul. "Emoțiile", "memoriile" și "întâmplările" sunt cele care "ne-au ales": nu noi le trăim pe ele, ci ele ne trăiesc pe noi. Acest revers al vederii e sensul de aici. De aceea zilele se leapădă de noapte: sunt zorii aducători de răspunsuri. Sunt zorii "dihanie", înfricoșători, deoarece relevă adevărul. De aici și "runele pe cer": acea scriere cu nuanțe mistice, de cuprindere în semn a unor sensuri inefabile, depășind relieful materiei. Acesta e rostul prezenței runelor din subtitlu: de a pune în fapt neîntâmplatul. Sau puținîntâmplatul. De a pune în fapt memoria și emoția: taina scrierii și dez-scrierii prin cuvânt. A legării și a dez-legării de miez, prin semn, literă, rună ori cuvânt, trecerea căii dintre semnificant și semnificat (taina ultimă a lingvisticii, dacă dorim să fim acribici). Versurile "nu îmi mai este dor/ să am răni de aceeași culoare/ cu tine" cuprind taina alterității. "Cuvintele" sunt însăși "povestea", ele sunt tezaur și semn al identității. Adevărate semne pe cer, runele, literele sunt "trupul și carnea" emoțiilor noastre, modalități ale împărtășirii lor. Căi de cunoaștere. Ele, runele, semnele sunt aidoma unui "văruit de soare", aruncă în fața luminii trăirea "inimilor noastre". Ele sunt "eclipsa" unei rațiuni ori judecăți ce poate greși, dar totodată ele sunt descoperirea intuitivă a miezului emoțional care ne împărtășește către celălalt. E comunicare dincolo de cuvânt. E "lepădarea" nopții și puterea de a sta față în față cu "dihania" zilei curate. Neascunse. E o poezie puternic vizionară, ce trece dincolo de semn și cuvânt, relevând tocmai miezul, adică semnificația acestora, prin puterea de mult dovedită a Cezarei Răducu de a pune în vers goliciunea purelor înțelesuri. E o poezie ce se desfășoară într-un strict plan metafizic, ce descrie fața zilei care și-a lepădat noaptea, adică lumina de dincolo de întuneric. Cu scuze pentru această interpretare mult prea tehnicizată pentru o poezie care nici măcar nu e scrisă. Ea plutește la o distanță de microni deasupra foii, și n-o poți citi decât trecând ușor cu palma pe deasupra ei. | |
| = călin, | cezara răducu [03.Aug.09 08:06] |
| ziua de azi va trece peste și va mai descifra câteva semnificații ale întâmplărilor noastre.pentru oameni care văd dincolo de limitele cuvintelor,am să rămân să mai lepăd cuvinte în vers. pentru oamenii vizionari ca tine, am să caut să trec și mai departe și să aflu înțelesuri. mulțumesc, călin. rara | |