| = frumos | dumitrita paladi [01.Aug.09 15:34] |
| dana - de fiecare data cind ascult poeziile tale in lectura ta...mdeh...nu-mi plac...isi pierd farmecul nu stiu cum (eu ramin la parerea ca autorul nu poate sa-si recite textele). asa si acum pe poezie (in lectura mea:D) - mi-a placut mai ales sfirsitul "unul puțin mai înalt până la soare altul puțin mai tăcut până la lună" - mai mai sa scap o lacrima... frumos:) | |
| = asta e, se mai întâmplă | Dana Banu [01.Aug.09 15:39] |
| nu e obligatoriu să asculți recitarea îți mulțumesc pentru semnul de lectură salut | |
| = Tineri, sălbatici, liberi și triști... | Bot Eugen [01.Aug.09 17:35] |
| Un poem închegat, Dana, cursiv, pe care l-am citit ca pe o poveste. Bucură, îndeosebi, intensitatea expresiei din anumite versuri. Am reținut în mod special: "eu sunt gestul obosit cu care îți ridici umerii a întristare cafeaua de dimineață și bucata de pâine a serii", apoi, "noi nu o să fim niciodată prizonieri pentru că suntem tineri sălbatici liberi și triști nu vom evada niciodată din această iubire pentru că ea este fără început și sfârșit" Ultima strofă este cea cu discursul căreia am rezonat în mod special: "tu ai să îmi aduci mereu pâine și ciocolată eu am să îți scriu mereu poezii și vom străluci mereu printre oameni ca două lampioane colorate unul puțin mai înalt până la soare altul puțin mai tăcut până la lună" Aș avea și câteva obiecții În versul al cincilea din prima strofă, în context, cred că s-a vrut a fi "...și respir o dată cu tine..." Și în strofa a doua, mie parcă mi-ar fi sunat mai bine "pentru că ea este fără început și fără sfârșit" în loc de "pentru că ea este fără început și sfârșit" Cu aceeași stimă și prietenie, Bot Eugen | |
| = Eugen, | Dana Banu [01.Aug.09 17:51] |
| în sensul de "concomitent" sau "simultan" e ok formularea din text(e variantă populară a lui "deodată") "fără început și sfârșit" e expresia pe care am vrut să o folosesc, mi se pare mai curată, sonoritatea mai limpede mulțumesc pentru semnul de lectură, stimă și prietenie dana | |
| = din contra | Ionut Caragea [01.Aug.09 22:49] |
| ei na, autorul nu poate sa isi recite textele. eu cred ca din contra, el ar trebui sa le recite cel mai bine, cu toate inflexiunile, opririle, respiratiile, reverberatiile... poemul este de un romantism coplesitor, autoarea dovedeste mult curaj sa scrie cu atata dezinvoltura despre dragoste, insa este bine sa fii cateodata si asa numai de bine | |
| = noi aproape de poem | Plopeanu Petrache [01.Aug.09 19:27] |
| Este aici, Dana, un cumul frumos de verbe (a trăi, a lua, a salva, a trece, a dansa, a aduce, a străluci) și substantive (oameni, munți, ochi, umeri, cafea, pâine, corp, lampioane), care se iubesc ele însele și creează copii frumoși, care trăiesc frumos, care ne susură frumos, care ne îndulcesc frumos. Poemul tău se lipește de sufletul nostru și ne întrebăm dacă noi suntem suficienți de aproape de lună sau de soare. Cu stimă PP | |
| = schimb echitabil | Dan Norea [01.Aug.09 20:03] |
| tu îmi aduci ciocolată eu îți tot scriu poezii trocu-i cinstit dar să știi vreau ca rest să mă plimbi lumea toată | |
| + Pentru doi oameni... | Emil Iliescu [01.Aug.09 20:48] |
| Pentru doi oameni care se iubesc această lume, cu toate îngrădirile și cutumele ei ( "între noi au crescut peste noapte ziduri / orașe cu prea mulți oameni munți înalți până la soare") rămâne undeva în afara spațiului și timpului. Căci cel care iubește nu o face într-o dimensiune spațio-temporală reală, ci într-o existență virtuală, unde să poată împumuta gesturile, respirația, lumina ochilor celuilalt. Unde să poată hrăni material sau spiritual ("tu ai să îmi aduci mereu pâine și ciocolată /eu am să îți scriu mereu poezii") dragostea, combustia ei extraordinară ce o va face să plutească "prin ceața albastră care dansează deasupra îndepărtatelor oceane". Acolo unde nicicând trupul nu poate fi înlănțuit, prizonier al banalului zilei ce a trecut. Fiindcă a împrumutat ceva din tinerețea și sălbăticia mânjilor de prerie, întotdeauna liberi și demni! Fără început, fără sfârșit, așa cum sunt poveștile magice ale copilăriei( căci și iubirea îmbracă haina inocenței și sincerității !), această dragoste capătă în viziunea poetei dimensiuni hiperbolice. Se așează maiestuos pe crugul înalt al cerului, veghind lângă aprinsul soare, sau tăcând pe sub fruntea plină de gânduri a lunii. O poezie meditativă, ce descoperă resorturile interioare, indicibile, ce fac din iubire cel mai frumos poem scris de om în cartea inimii sale! Cu prietenie, Emil Iliescu | |
| = vă mulțumesc | Dana Banu [01.Aug.09 22:06] |
| e un text mai vechi(scris luna trecută) inițial mi se părea cam romanțios dar, totuși, nu exagerat de romanțios... mă bucur să văd reacțiile voastre și vă mulțumesc pentru ele să ne citim cu bine dana PS: Dane, trebuie să recunosc că îmi era dor de epigramele tale...mi-ai adus aminte de vremurile faine ale agoniei:) | |
| = declarație de dragoste | alexandru moga [01.Aug.09 22:52] |
| visez? sau e real? așa scrie dana :) dragostea devine din abstracțiune, o realitate palpabilă. poema? un câmp de tensiune nesoluționată. certitudinile sunt negate discret, iar realitatea dragostei de care vorbeam mai sus e "suspendată" deasupra unei interogații, chiar dacă dana nu recunoaște:) conținut liber, deschis. structurile simbolice se organizează discursiv. aproape un manifest aș zice. | |
| = bună seara, alexandru | Dana Banu [01.Aug.09 23:02] |
| visezi :)) sau nu ăăăă recunosc orice suntem în mediul virtual unde totul este posibil chiar și un astfel de text al danei :D o seară bună să știi că te citesc și eu cu multă atenție(ca întotdeauna) | |
| = scuze | Dana Banu [01.Aug.09 23:08] |
| Ionuț, abia acum ți-am văzut semnul, a intrat mai târziu te salut și pe tine și în rest, ce pot să spun...zile și zile, poezele și poezele(cred că știi deja vorba mea) cu bine dana | |
| + da da | Rodica Vasilescu [09.Oct.12 17:25] |
| "ce mai faci tu, dana banu ?" :) nu stiu ce-as putea evidentia din text pentru ca e foarte reusit. imi place mult de tot finalul. are un efect vizual puternic si te lasa pe ganduri. textul e foarte fluid si nu am dat peste niciun fel de vers care sa mi se para ca fragmenteaza discursul. e ca o stranie curgere in real a unui gand. acum daca ma gandesc mai bine preferatele mele sunt prima si ultima strofa. a doua face cumva trecerea intre inceput si final, e ca o punte simpla si cam dulce un pic. imaginea preferata ramane finalul. | |
| = fac bine, unule, scriu poezele de dragoste:D | Dana Banu [17.Aug.09 14:20] |
| și trec dinspre tăcerea de vară înspre tăcerea de toamnă mă bucur să te regăsesc în subsolul textelor mele cu bine dana | |
| = între noi... | Teodor Dume [17.Aug.09 14:39] |
dana, am citit și recitit acest poem, încă de la postare, și iată-mă iarăși printre gândul tău desfășurat atent și cu mult rafinament. de data aceasta las o stea de suflet pentru că tot ceea ce scrii izvorăște din inimă, curat și sensibil. e un întreg deosebit iar acest pasaj e de memorat "eu sunt gestul obosit cu care îți ridici umerii a întristare cafeaua de dimineață și bucata de pâine a serii", cu sinceritate, teodor dume, | |
| = teo, | Dana Banu [17.Aug.09 15:11] |
| te salut și îți mulțumesc pentru semnul de lectură și generoasa apreciere | |