= ... | dumitrita paladi [24.Jul.09 18:23] |
e un tumult de sentimente brute in spatele acestor rinduri. angela, stilul tau imi aduce aminte de versurile mele din trecut, cam asa scriam si eu si nu am cum sa nu inteleg, nu am cum sa trec indiferenta pe linga ele, imi provoaca o anumita nostalgie. ma gindesc la acea pasare foenix, la pelerinul ala din raze, la sfintul incendiat etc. - e mult spus in putine cuvinte... | |
= Da | Liviu-Ioan Muresan [24.Jul.09 18:47] |
"asmut poezia să-mi spună că viața-i neterminată". Multă încărcătură, într-adevăr. Și iarăși culorile, clopote albe,facerea albăstrimii. Ați intrat într-o perioadă a simbolurilor și e bine să continuați așa. Textele au coerență și se susțin unele pe altele. E un ciclu întreg. LIM. | |
= dumitrita +lim | Nache Mamier Angela [24.Jul.09 19:00] |
dumitrita, sunteti probabil foarte intuitiva ,caci si eu resimt o parte din ideile dvs e un poem de atmosfera lirica ,aburii literaturii sub fruntea care fierbe sub farmecul starii d eplutire în scris merci de trecere liviu, e un pariu de a încerca de a scrie cât mai putin complicat ,dar în acelasi timp cât de cât complex ai sesizat bine aceasta sete de a spune MULT si mai ales sa stavilesc betia de cuvinte am sata 20 de ani deoparte ,deci nu sunt o grafomana ,cred ca scrisul ne este impus de destin constiinta scriitoriceasca se câstiga în timp cu atâtea sacrificii merci de dialogul colegial am vizitat bistrita si pe coperta ultimei carti este cimitirul de la sapântza | |
= Ambivalență | Bot Eugen [24.Jul.09 21:47] |
Doamna Angela, imaginile care mi s-au părut reușite: "singurătatea treieră-ntunecimile pieptului"; "piatra filozofală bolborosește undeva între suflet și trup"; "umerii încarcă cenușa" Apoi, sunt câteva expresii forțate, stridente, Care frizează grotescul- "lumina nespânzurată" "eu pelerinul din razele facerii albăstrimii" sau versuri prolixe "clopote albe trase de vânt ca de viață își cultivă sforile tari ca pe niște simțuri esențiale" Apoi, doamna Angela, nu mi se pare deloc inspirată și adevărată asocierea aceasta dintre tăcere și lipsa de lumină- "cine stoarce tăcerile decât cel uitat de lumină". Mai ales în timpurile de astăzi, când triumfă guralivii, care vorbesc mult și nu spun mai nimic... Tăcerea unui om poate fi mult mai grăitoare decât vorbele cuiva care nu spune nimic, sau care redă prin cuvinte nimicul, chiar dacă pe un ton convingător. Mai degrabă aș fi rezonat cu vreo idee derivată din Blaga, cu o tăcere aducătoare de lumină, sau tăcerea ca un izvor necunoscut de lumină... Desigur, nu dau verdicte, ci emit doar niște păreri... Una peste alta, mă bucur că am avut ocazia să lecturez acest text. Cu stimă și prietenie, Bot Eugen | |
= bot eugen | Nache Mamier Angela [25.Jul.09 00:00] |
eugen analiza ta este critica ,adevarul e mereu pe la mijloc,deci am citit detasata acest schimb d eidei de altfel este logica unui cenaclu,justificarea prezentei noastre pe agonia,cei care admitem comentarii totul poate fi discutabil nu voi relua fiecare imagine ori metafora ca sa o justific dar în convingerile mele cele mai intime am multe argumente,mie mi se par destul de clare,aluzive si mai ales ironice acest text este ,ori s-a vrut sa fie autoironic ca sa rezum cam ceea ce am vrut sa spun,fara sa par "guraliva"(în realitate sunt o guraliva,ma confesez,dar fiind în învatamânt este o deformatie profesionala) merci,voi reciti,voi cugeta si probabil voi avansa... | |
= Umerii încarcă cenușa | Virginia Popescu [25.Jul.09 00:01] |
O poezie a arderii pe rugul iubirii și a renașterii prin dragoste... Fenixul, piatra filosofală, simboluri alchemice care ne poartă cu gândul la prefacerile subtile din spiritul poetei, în căutarea esențelor, a ceea ce dă adevăratul sens al vieții.... Să arzi de dor în noaptea iubirii, Să renaști triumfătoare, Odată cu zorii, În razele soarelui, să fii tot mai strălucitoare.... | |
= virginel | Nache Mamier Angela [25.Jul.09 00:06] |
analiza si urarile tale sensibile,m-au alinat si mi-au amintit ca pe agonia se leaga prietenii virtuale dar de bun simt merci virginel | |