| = On "aici și acolo" | liviu ofileanu [17.Jul.09 19:58] |
| Dely Cristian Marian, am lecturat poemul tău cu accente autobiografice, presărat cu întrebări sugerate, personaje "ajutătoare" și întâmplări personale. Se întrevede un eu nevoit să jaloneze meandrele unei existențe care îl poate macula, întâmplările banale ca și cele tragice au aceeași pondere a formării de opinii pro sau contra vieții-de-aici, cât și asupra celei de dincolo. Din această aparentă confuzie de planuri de raportare, subiectul iese totuși cu ajutorul unor argumente pe care le rostește izolat, cu rol de mantră, ca spre a se convinge singur înaintea tuturor și în absența unei indicații prealabile, de un adevăr creștinesc: "Dumnezeu există". Dar strofa a treia conține partea afectivă cea mai clar expusă: "un bărbat nu plânge la o durere fizică când plânge mă întreb de-o fi bărbatul sau copilul din el", versuri din care se deduce ușor maturitatea celui care le așterne. Cu prietenie, liviu | |
| = Liviu, | Dely Cristian Marian [18.Jul.09 12:35] |
| uneori vorbesc la modul general dând trăirilor mele o nuanță filozofică se-ntâmplă pur și simplu să asociez aceste manifestări cu ale altora în conjuncturi similare așa cum sunt versurile din strofa a 2-a menționate de tine unde am păstrat forma interogativă pentru a îndruma spre aprofundare eu însumi nesigur de răspuns ca și constatare personală pot fi deopotrivă pe cât de matur pe-atât de copil raportat la ceea ce am simțit eu consider că (virgulă) credința fără convingere devine o credință pasivă care deși își are rolul ei în activitatea de zi cu zi a oamenilor nu este suficientă pentru a o dezvolta și promova cu succes ceea ce în timp ne-a făcut să oferim (involuntar) sentimente fracționate motiv pentru care (cred eu) nu ne mai putem găsi nici jumătatea aceea despre care vorbeai întrun text de-al tău dragostea totală fiind doar între părinți și copii mulțumesc pentru lectură și apreciere sper să revii ori de câte ori găsești de cuviință cu prietenie cristian | |
| = Dumnezeu există.... | Virginia Popescu [18.Jul.09 15:03] |
| Aici și acolo, două lumi, două moduri de viață... Un contrast izbitor între cei căpătuiți care-și trăiesc în tihnă ghiftuirea și cel care-i judecă nemilos... Un text care te lasă pe gânduri, dar nimic nou sub soare! Poate doar acel suflet de copil care înnobilează peisajul... | |
| = erată | Dely Cristian Marian [18.Jul.09 15:47] |
| era vorba despre versurile din strofa a treia și nu a 2-a cum am scris | |
| = Virginia, | Dely Cristian Marian [18.Jul.09 15:56] |
| există un constrast în prima strofă dar nu văd de unde reiese că ar fi cineva care judecă nemilos sper să-mi spui (ei au muncit mult pentru tot ce au și muncesc în continuare chiar mai mult decât oricare angajat nu au deloc o viață tihnită ci mai degrabă foarte agitată) cu drag, | |
| = Nu am fost totdeauna credincios | Virginia Popescu [18.Jul.09 19:16] |
| Poate eu sunt cea care am judecat greșit și te rog să mă scuzi dacă am înțeles altceva decât ai vrut tu să spui în acest mesaj... Sinceră să fiu, nu i-am invidiat niciodată pe cei "bogați". De multe ori aceștia sunt cei mai săraci oameni, deoarece nu au timp să se ocupe de sufletul lor... Dar nu e cazul aici, observ... Scuze! | |
| = merci | Dely Cristian Marian [19.Jul.09 16:48] |
| de-ar fi fost o ghicitoare foarte probabil să faci și a patra greșeală mulțumesc de trecere și prietenie | |