| = aici... | ioana matei [16.Jul.09 23:32] |
| cuvântul parcă se...definește!...și se...definește!... și se...definește... | |
| = Cu fața întoarsă spre soare | Virginia Popescu [17.Jul.09 10:50] |
| "speranța trudește un zbor strivitor" Acele plete tăiate mereu par să fie iluziile, poate dorurile neîmplinite, poate fiecare tăiere reprezintă o nouă dragoste, acel je repars a zero al Edithei Piaf... Din toate rămâne speranța... Aici aș aminti acea celebră epistolă către corinteni a apostolului Pavel care ne vorbește de cele trei mari virtuți teologale: credința, speranța și Iubirea, pe care el o consideră cea mai mare din toate cele trei... Eu cred că le găsim pe toate acestea în poezia Angelei: credința în harurile versului, speranța în bine, frumos și adevăr și mai ales flacăra iubirii care le luminează pe toate... O poezie a speranței de mai bine. Cu plăcerea lecturii.. | |
| = na +virginia | Nache Mamier Angela [17.Jul.09 11:39] |
| ioana ca orice autor ma hranesc din cuvinte ,care duc la o foame de absolut ,fiindca nu se mai termina... merci de interpretare virginia ai citit bine între rânduri si tteoria "pletelor" este plauzibila "pletele" reprezinta feminitatea care straluceste de fericire si se usuca(deci trebuie taiata...) pentru a renaste din propria-i cenusa pletele sunt puterea feminitatii fara de care viata nu are un sens clar merci pentru entuziasmul tau contagios o sa ma faci sa scriu haiku-uri | |
| = Angelei | Virginia Popescu [17.Jul.09 11:59] |
| un covor țesut din pletele Angelei - speranță și vis | |