| = premoniții?... | ioana matei [11.Jul.09 18:10] |
| sau, poate, doar ascultări...în eter(n)?...un text interesant...:)citesc și am o senzație stranie...cum că cineva...sau ceva...se teme!...:) | |
| = (orbește, smuls de zănatec din lanul de grâu) | Petru Teodor [12.Jul.09 10:15] |
| "(cu un zgomot pe care nu ți-l pot descrie)" îl spun eu dacă tu nu îl poți descrie: un sunet de lemn uscat crăpat cu securea. asta îmi amintește de bunica și de două anotimpuri: vara, cand lemnele erau ude, verzi și plăteam niște bețivi în sat ce aveau un fierăstrău cu benzină să ni le taie în butuci (de care tot tu te ocupai mai târziu, cu tăișul securii, zicându-ți - lasă, că așa se fac mușchii); și iarna, când frigul îți intra în plămâni, răsplătindu-l cu aripi și focul sângelui ce-l scuipai printre dinți sau prin nări cu pielea roșie, uneori crăpată de la atâta frig; iar tu cu securea măsurai butucii crăpați astă vară să-i faci așchii, să încapă în sobă - știi tu, mâncarea, apă caldă de spălat etc. (de-ți aruncai zoiele în drum și ziceai - ia uite ce a rămas din mine; iar zoaiele înghețau și se forma o crustă fină de praf și gheață pe care vântul o sufla aiurea; iar când ningea, ningea peste tine și ceilalți, de luai lopata ca să poți să mai iei niște lemne sau ca să îți mai vezi vecuinii la față; sau de ziua când ai uitat căldarea în tindă și a trebuit să iei un cuțit să spargi gheața și s-o pui pe sobă într-o cană de tablă); și toate astea când mă uit alături de ceilalți la o lecție de anatomie făcuta la morgă; cel ce taie a mâncat înainte un sandwich, iar dupa ce a desfăcut oase de oase, pielea de os, a despicat niscai organe cu un cuțit de băcănie, o să mai mănânce un sandwich, cu o poftă teribilă, curgându-i balele ca la câini; iar tu te gândești la bunica, la pielea ei tăbăcită de muncă, fisurată în palme, netedă și moale pe dosul palmei cu aspect de pergament vechi, dat cu ceară (obișnuiam să o ciupesc și apoi să mă uit cum se lăsa pe oase, să o sărut, iar ea să mă mângâie); măcelaru' mănâncă undeva retras, aproape timid, iar pe masă un rest de om - cum o să-l coase pe ăsta la loc; dar oare are rost să-l mai coase. mă gândeam la dintele tău; ce rost atâta alergare - "doare un pic, apoi trece" - zicea mama; mă gândesc dacă această vorbă n-a fost de fapt o premoniție legată de întreaga mea viață. prostii! ți-am citit textele. exultă pe-alocuri, dar în rest - de ce atâta obidă? viața asta nu-i numai reclamă la "uite ninge roșu" - sau "știi, eu sunt un praf fin de gheață și jeg ce trece prin tine, prin plămânii tăi, prin venele tale, prin ochii tăi murdari de atâta ceață"; înțeleg, și eu am asta, dar pentru ce să-l ucizi pe kenny, folosindu-l și tu ca pretext? e același lucru, participi și tu la această crimă, așa cum și eu tăiam, și eu mușcam, și eu... - lângă acel cadavru făcut ferfeliță - simțeam că-l ucid a doua oară cu pofta mea de viață; vai, păcat mamă, păcat (îl bateau pe unu' la lapte pentru că a vrut mai mult, cică avea copii acasă și nevasta borțoasă - și noi avem copii acasă, zicea un bărbos burlac de felul lui, ce-i plăcea să umble cu mâinile lui murdare pe fete tinere, prin trolee - las' că știm noi, zicea, și-i trăgea mai tare la coaste) - dar bătrânica nu mișca un deget, vorbea aproape in șoaptă - și săreai strigând - lasă-l, bă, nu vezi că nu mai mișcă - și mai cu sete-l pocneau și-o primeai și tu de la un apucat, de te duceai acasă cu ochii vineți, hainele rupte și prăfuite (de praful tău sau de praful altuia) și fără lapte; și ziceai - mamă, îmi pare rău, am pierdut banii, mi i-au furat niște golani; sau din contră, tăceai și luai sticla curată de lapte, iar mama te răsplătea cu un zâmbet, iar tu îl beai cuminte pe un scaun neîncleiat, ce din când in când mai cădea, și te gândeai la bătrânica aceea "vai, păcat, mamă, păcat!" (așa imi ziceam și eu privind cadavrul acela și alte asemenea, pe lângă care treceam); cu ce rost toate astea (o fi înțelepciune aceasta?); nu ești și tu părtaș, indiferent pe ce cale o iei? (oh, my god, they killed kenny! - nu-i același lucru cu vorba neputincioasa și albă, ce asistă?) cu respect, pt. | |
| = ma inclin | emilian valeriu pal [12.Jul.09 11:06] |
| Petru Teodor, comentariul dvs e o lectie de proza. Negativ sau pozitiv nu gasesc nici un cusur. Otricum ar fi, onorat. Dar sint dator cu o explicatie: Titlul e din South Park si sub acest titlu am decis sa scriu un fel de jurnal, nimic mai mult. Oricum, comentariul dvs face mai mult decit textul. Ioana, nu se teme nimeni. Multumesc. | |