| = On "cazna cazanului" | liviu ofileanu [11.Jul.09 19:22] |
| Gena Gurau, e super mișto itinerariul tău calat pe un posibil coșmar, aici unul artistic chipurile, anume al fierberii în cazanul dantesc al infernului. Dincolo de abundența sintagmei "pana mea", ca descărcare a tuturor tipurilor de frustrări, textul tău e o parabolă a "plăcerilor" vieții, vezi datoriile lui cutare, bărboșii hidoși cine alții decât posibili critici literari, anume Marele Rahat al Existenței este redus la această fierbere în artă și prin Artă... Cu plăcerea lecturii, liviu | |
| = cu plăcerea reply-ului | gena gurau [11.Jul.09 19:39] |
| minge la fileu, liviu. :) consideră 'pana mea' drept un sughiț energetic, nicidecum o descărcare de alt gen. nu trebuie asimilat ever cu 'plm'-urile sau celelalte onomatopee de gen. coșmarul cu pricina a existat. a fost al naibii de real. dar dacă e să-i asimilăm pe bărboșii aceia cu 'posibilii critici literari' fie. îmi place ideea ta. doar că eu nu sunt în filmul ăsta. o prefer net pe cea a "Marelui Rahat al Existenței". chit că zburd pe aici vioi și empatizez ici colo cu câte-o stare alta, intervenind prietenos, clocotul cazanului nu se lasă păcălit. nici dacă-i fac cinste c-un frappe...pana..ăă...mda. | |
| = so, vă băgați?! | Iakab Cornelia Claudia [13.Jul.09 08:53] |
| ce mult imi place umorul dv, nu poti rade simplu si cu gura pana la urechi, iti vine si sa te inneci. noroc de introducerea mereu amicala a unui element ca o insula pentru naufragiati. in toate textele citite. aici:frappe. pana la urma nu cazanul e real, el e in mintea noastra acum , preluat din obsesiile unui copil. real e frappe-ul/ atitudinea prieteneasca, de vechi cunoscuti. ce? nu-ti amintesti? nici eu! ce daca! | |
| = revin | Iakab Cornelia Claudia [13.Jul.09 08:56] |
| interesanta e cum se schimba interpretarea cosmarului pe parcusrul timpului. in final ce insemna oare? poate ajunsa in varf barbosii or sa va duca la un concert. | |
| = mă, sunt în!! | gena gurau [13.Jul.09 20:31] |
| :)) păi, CIC, hai să ne cunoaștem din nou: gg, îmi pare bine! și dacă ăsta este un text scris cu ceva vreme în urmă despre un crâmpei de realitate nocturnă de cu ceva și mai multă vreme în urmă - cam pe când aveați și dvs. cam aceleași așchii de existență :D - ei bine, propun altceva pentru momentul prezent atât de solemn: să ne întrecem să vedem nu cine dă pumnul ăla mai rapid, ci pe cine înhață mai rapid un bărbos dintr-ăla generos chiar și pentru a merge la concert. este unul de jazz prin toamnă... :) îmi place mult cum rezonezi ici colo și urmăresc cu plăcere comentariile tale la textele postate, urmărindu-te deopotrivă. (observi că ți-am dat deja juma' din frappe-ul meu :))) ) | |