Comentariile membrilor:

=  sarutul orb	George Daryoung [30.Jun.09 13:53]
m-a impresionat ultima strofa: "Un sărut rătăcește orb Din luminiș în luminiș Căutând buzele miresei" cumva nu ma impac cu versul: "Plouă din cer cu bufnițe moarte", dar probabil e greseala mea :) cu placerea lecturii, george
=  ...	ștefan ciobanu [30.Jun.09 14:27]
imi plac ingredientele. bufnitele si ratacirea oarba dau un gust aparte poeziei.
=  George, Ștefan	Victor Țarină [10.Dec.18 14:27]
George, sigur bufnițele alea ar putea pica și de pe crengi. Mulțumesc oricum pentru semn. Ștefan, îți mulțumesc pentru atenția acordată poeziei. Deci nu te-au deranjat bufnițele...Țin să-ți spun, chiar cu întârziere: La mulți ani! Cu prietenie, victor
=  mireasă...	ioana matei [30.Jun.09 15:04]
interesant poem!...aici parcă sărutul (orb) rătăcește prin iubiri de...furnică...iar luminișul coboară lumina..."din luminiș în luminiș"...:)
=  .	dorin cozan [30.Jun.09 16:02]
da, dar fara prima strofa
=  Ioana Matei, Dorin Cozan	Victor Țarină [10.Dec.18 14:27]
Ce să spun? sunt surprins să ajung la reco pentru trei versuri, sau poate pentru titlu. Mulțumesc editorului deși acum va ploua cu critici. victor
=  titlul	Alexandra Onofrei [30.Jun.09 18:45]
Titlul îmi place foarte mult, ilustrează o perspectivă interesantă asupra dragostei, iar poemul în sine este magnific, versurile din prima strofă sunt de o intensitate plastică foarte puternică, iar cea de-a doua strofă vine ca un răspuns mai calm, lăsând loc pentru o căutare misterioasă a "miresei", a iubirii de fapt. Alexandra
=  Alexandra	Victor Țarină [10.Dec.18 14:27]
Alexandra, bine-ai venit pe pagina mea! comentariul tău mă bucură și mă onorează mai ales că ai rezonat și la prima strofă. Mulțumesc și te mai aștept! Victor
=  * * * Cititorul ca oaspete lăsat flămând	Călin Sămărghițan [10.Dec.18 14:27]
Una dintre caracteristicile poeziei lui Victor Țarină este aceea de conferire a stării poetice printr-o evidentă economie de mijloace stilistice. Expresia lui este întotdeauna concentrată, dar bogat semnificantă. El este creatorul unor mici efecte locale, dar care reverberează armonic, apoi, ca un întreg. Vezi "pisica fierbinte" ori "pământenii/ care-și au ca planetă/ creierul meu" din Albul mormintelor, iarna, "noaptea ce arde" peste pădure, ploaia cu "bufnițe moarte", ori "civilizația furnicilor" și însuși "sărutul ce rătăcește orb" de aici. Aceasta ca să ne referim doar la ultimele sale creații postate. Victor Țarină se privește pe sine cu o anume detașare care îi prilejuiește subtile reflecții. Universul său poetic e plin de căldura unei iubiri voalat exprimate, inefabile, e caracterizat de o limpede transfigurare estetică a cotidianului, ori de o asamblare a unei lumi fantastice, dar pe care o simți a fi foarte comună și accesibilă imaginar. Poezia lui are întotdeauna valențe mistice, uneori o clară expresie religioasă, alteori frizând sublime evadări din carapacea materiei, ecou platonician ori chiar gnostic, evadare căreia îi conferă o distinctă expresie artistică. El provoacă și iscodește, privește și reflectă, exprimă și insinuează întotdeauna lumi de dincolo de cuvânt, pe care le lasă la libera explorare mentală și speculație a cititorului. Cititorul este întotdeauna un invitat, un oaspete. Poezia lui conduce mereu spre alte și alte simțiri poetice pe care le sugerează, ori le lasă în suspans. Efectul de așteptare în poezia sa este foarte pregnant, probabil este ceea ce atrage la el, căci provoacă ruperea cititorului de rădăcinile unei înțelegeri comune, aducându-l în pragul lumii sale imaginare, dar îl lasă mereu flămând, nu îl hrănește până la capăt. Este un act, am putea spune, de "impolitețe" a artistului, dar care potențează la maxim efectul scriiturii sale. Cred că e inutil să vorbim aici despre largul orizont semantic deschis de expresia "sărut orb". A fost sesizat și de antecomentatori și cuprinde o asociere de mare efect poetic. Dar poezia aceasta, în întregime, se deschide semantic, descrie un soi de drum inițiatic, în care elementele universului poetic se asamblează aidoma unui puzzle magic, care adâncește tot mai mult misterul până la "luminișul" revelator al acestui bogat sugestiv "sărut orb" ce "caută buzele miresei". Finalul poeziei marchează o adevărată ieșire dintr-un stufos labirint. Dar dacă ne uităm în urmă, acest labirint se întinde pe nu mai mult de cinci versuri. Aceasta dovedește încă o dată puterea de concentrare a imaginilor ce-l caracterizează pe autor. Adevăratul "luminiș" de la capătul luminișurilor sunt "buzele miresei", care pot fi înțelese atât empiric dar și ca o finală evadare "agapică", unde grecescul "agape", iubire ce coboară și oferă, trebuie înțeles ca opus ori complementar "erosului", care este iubirea care urcă, tinde și cere. Actul poietic nu ține la el de găsirea unor cuvinte șocante ori neașteptate, ci ține de ceea ce poezia modernă, de sorginte anglo-saxonă, numește "striking image", adică imagini izbitoare, dar, spre deosebire, la el este mult mai concentrat, în doar două-trei cuvinte, ori, mai rar, în scurte formulări, niciodată mai lungi de două versuri, dar cu o foarte mare putere și iradiere semantică. Această forță expresivă a poeziei lui Victor Țarină este copleșitoare, împinge foarte mult limita genului liric, mai ales pentru accepțiunea contemporană, spre orizonturi mai rar abordate de poeții actuali și anevoie de surprins în concept, dar păstrându-și totuși limpezimea și simplitatea (nu simplismul) expresiei. Țin, de asemenea, să precizez, în afara contextului acestei poezii, că o recomandare de-a mea are în vedere bineînțeles textul în sine, dar întotdeauna are în vedere și atitudinea poetică a autorului în și prin opera sa. Nu "recomand" niciodată excepții, ci rostirea unui autor prin tot ceea ce-i exprimă eul interior ori magia facerii prin cuvânt și atitudine estetică, puterea de transfigurare a lumii din jur, observabile, ori a unei lumi interioare, intuite, transfigurare ce se produce prin actul de excelență al poesiei și faptului artistic.
=  auăleu...	ioana matei [30.Jun.09 20:56]
Victor, se pare cum că... dinspre Călin se știe...totul despre tine... "Un sărut rătăcește orb Din luminiș în luminiș Căutând buzele miresei" ? mărturisesc, n-am răbdare să citesc texte/comentarii foarte lungi...poate *deoarece* (eu:)) (citindu-le)... sunt dominată ("uneori") de prejudecăți...cum că... ele...ele însele...(textele)... mereu vor să ne spună...foarte mult... dar...
=  Călin Sămărghițan, Ioana Matei	Victor Țarină [10.Dec.18 14:27]
Călin, mă simt flatat pentru recomandare și pentru că mă citești și știi atâz de multe despre poezia mea. Și eu te citesc dar nu am harul de a face un comentariu atât de complex la poeziile tale. Mulțimesc mult. Ioana, deși ai comentarii scurte te consider și pe tine o *exegetă* a poeziei mele. Cu prietenie Victor
=  proiect scenografic	Cătălin Bîrzanu [30.Jun.09 22:34]
Am în față un tablou Shakespearian din Visul unei nopți de vară pe care-l privesc prin ochelarii fumurii uitați pe nas în clipele de dinainte când bufnițele erau la locul lor iar sărutul orbit de erosul creației ludice alerga prin luminișuri căutându-și împlinirea. Un proiect scenografic al unui joc erotic (sărutul orb după buzele miresei) printre cutele (noaptea) fierbinți ale cearșafului satinat (pădurea) în care vreau să mă personific în personajul fantastic, Sărutul orb!
=  ce a fost - nu mai este	eugen LOVIN [30.Jun.09 23:48]
sarutul rataceste dupa buzele miresei precum o frunza ratacind dupa copacul din care a cazut... dar niciodata frunza nu va mai fi frunza in copac, si nici sarutul ratacit nu va mai ademeni buzele mireseici doar va visa "la ce ar fi putut sa fie"
=  mai tii minte mai, draga...	dorin cozan [01.Jul.09 03:13]
nu discut pb recomandarii. nici pe departe. spun doar ca, in urma lecturii m am simtit tradusă vorba cantecului
=  victor	Carmen-Manuela Macelaru [01.Jul.09 07:17]
victor eu nu vreau să comentez poezia ta în general, vreau să comentez poemul care după părerea mea nu este unul din cele mai reușite, și tu în intimitatea ta cred că îți dai seama și nu te vei îmbăta cu apă rece. poemul are mesaj, dar pâna la mesaj mă lovesc de sfinți. prin urmare: ploaie căzută din cer, da, categoric din cer. "Plouă din cer cu bufnițe moarte", bufnițele parcă salvează, versul este creativ. apoi "Furnicile, veche civilizație S-au ascuns" "furnicile-veche civilizație", comparație? sau "furnicile, vecheA civilizație", enumerare? s-au ascuns. la strofa din final "un sărut" era mai bine "sărutul lui", al drumețului, ci nu așa un sărut oarecare, ca să intre în contexul "mistic". rătăcirea în general este oarbă. deci: Sărutul orb Drumeț nepăsător Peste pădure noaptea arde Plouă cu bufnițe moarte Furnicile, veche"A" civilizație S-au ascuns sărutul lui rătăcește Din luminiș în luminiș Căutând buzele miresei
=  interesant!	cernea rodica [01.Jul.09 08:07]
orice ar fi spus cei dinaintea mea, strofa doi e minunata! Pentru mine poezia inseamna traire, simtire iar aici acest lucru se simte din plin!
=  Răspunsuri	Victor Țarină [10.Dec.18 14:27]
Cătălin, Eugen, Rodica, mă bucur de cunoștință și vă mulțumesc pentru comentarii. Vă mulțumesc că nu v-ați înpotmolit la formă. Carmen-Manuela, ai dreptate, poemul, dacă-l puricăm e perfectibil. Dorin, zău dacă știu la ce te referi.Poate nu știu eu cântecul. Gânduri bune Victor
=  Explicație pt Carmen Manuela și Dorin Cozan	Victor Țarină [10.Dec.18 14:27]
Poezia a fost publicată în volum în 1998 și a fost scrisă în 92. Pentru*melodie* deocamdată o las așa. Cât despre tradus...??????
=  TIMPUL e cel care da forma finala!	cernea rodica [01.Jul.09 12:20]
adevarul, frumosul, emotia, trairea pot avea forme atat de variate incat aceasta conteaza mult mai putin pe langa continut! Timpul e cel care lamureste totul............ E scurgerea mea prin viață, alene către tine, e pierdearea entitații doar printre cuvinte, e un dor imens ce mă parcurge, e un cântec sublim ce adesea mă străpunge. E o strună de vioară ce tu! n-o lași să moară! E visul meu de-o viață parcurs alert în fiecare dimineață! E sunet cristalin de apă, e tăcerea ta și adesea merg la braț cu ea, e zbatere de aripă pe un cer senin, e fulgul de nea de lumină plin. E zumzet de albină, e o noapte, plină de iubiri și șoapte, e vântul ce tremură de dor, mângâind multicolore flori. Timpul e în gândurile mele, în nopțile cu stele, în poezia mea și în palma ta! E doar un nor ce, îmi acoperă visele ușor și într-un final, TIMPUL sunt doar eu, cea, care-l va iubi mereu!
=  Rodica Cernea	Victor Țarină [10.Dec.18 14:27]
Rodica, multumesc pentru poezie. asa e, timpul...
=  Victore	Liviu-Ioan Muresan [01.Jul.09 17:29]
Ãsta e poem adevărat. Concis, atît de concis încît fiecare cuvînt se destăinuie. Nu știu dacă prima sau a doua strofă e mai reușită. Remarc totuși acel sărut ce rătăcește pe acolo. Fain zis. Te invidiez :) LIM.
=  LIM	Victor Țarină [10.Dec.18 14:27]
Liviu, da, ca de obicei fac economie de cuvinte. Mulțumesc pentru semn. Victor
=  "Drumeț nepăsător"	Alexandru Mărchidan [13.Jul.09 13:53]
Interesant cum ai reușit să îmbini lirismul cu o tipologie, cu un arhetip - al drumețului nepăsător. Pe de altă parte - iar acest lucru este impresionant - în ultima strofă "Un sărut rătăcește orb Din luminiș în luminiș Căutând buzele miresei" parcă însuși Jung ar fi devenit poet. Ai transmis esența, misterul unui moment de răscruce al vieții. Dincolo de poezie, acest text îmi amintește și de profundele analize (în cheie jungiană) ale lui Heinrich Zimmer referitor la mituri și basme (în cartea "Regele și cadavrul"). Felicitări!
=  Alexandru Mărchidan	Victor Țarină [10.Dec.18 14:27]
Alexandru, mulțumesc mult pentru comentariu. Bucuros să știu ca ți-a plăcut. Văd că avem ceva în comun. Și eu am luat premiul 1 la tg. Jiu și 2 la Slatina dar în 1993. Deja am inceput să te citesc.