| = Ludic, fantastic, problematizant poem - fain, nota 10! | Dragoș Vișan [15.Jul.09 01:11] |
| Aici este vorba de arderea vieții, de o răsturnare a dictonului FESTINA LENTE în ARZI IUTE, DAR CU SPOR - aș zice eu acum. Foarte frumoasă materializarea efemerului gând. Oricare dintre strofe merita să fie prima. Textul se rescrie din interior, din oglinda intuirii pe care o ai. Senex prudens este pământul care scoate ca un brutar coșurile pline din oameni, pâinile devenirii lor! Este o parafrazare neoavangardistă a minunii de pe munte, numai că ține de individul actual să sesizeze ceva în plus față de tonul aparent peiorativ, derutant, de suprafață. Viața celebrează în orice clipită moartea pentru că moartea va dispare, fiind simplu prag dintre viață și eternitatea condiției dobândite.Pământul se transformă prin focurile noastre de parcă e găurit de exlpozii. Precum coșurile adolescentine, supărător apărute, păcatele pot fi un pas înainte spre deșteptare, dar numai unui frigid om (bătrăna floare ofilită din a doua strofă) i se pare blasfemie experimentarea și macularea. Această sărmană e mai de plâns decât vânzătorii de semințe sau cerșetorii... Centrul poemului este euristic, interogativ ca și un Dasein heiddegerian. Aruncarea în sus poate fi interpretată ca venire pe lume, explozie de afecțiune sau de aversiune împotriva noastră. Ambiguitatea definirii noastre ține de resortul descoperirii unei căi hermenutice de către fiecare receptor. Față de alții poate valorăm cât un balon de săpun spart... Ultima parte este exprimarea unui crez, unei solidarizări cu intelectualii nevânduți nimănui. Libertatea de a decide este o privire totalizantă. Excelent poem, George. Meditația ta are aspect ludic și o tensiune de gen fantastic! | |
| = dragos | george vasilievici [15.Jul.09 14:45] |
| iti multumesc pentru trecere Dragos, sa stii ca invitatia aia la o bere ramane valabila. nr meu de tel este 0727997777. si mai treci pe la redactie. | |