Comentariile membrilor:

 =  până atunci, deschid geamul
Maria Prochipiuc
[28.Jun.09 23:43]

În prima strofă descifrez acea stare în care te afli dimineața chiar înainte de a bea cafeaua, acea stare care te ține ancorat în starea dintre visare și realitate: încercând să prinzi de coadă o maimuță / nu trece de o cifră până-n cinci…

Poemul se desfășoară pe registre , toate au o anumită ordine chiar dacă sunt automatisme, te scoli, bei cafeaua, între timp deschizi geamul nu să vezi lumea desigur, ci doar dacă a ișit sau nu soarele, fiindcă: oamenii sunt la fel ca și tine. / uneori ar trebui să-ți pară rău

În a treia strofă e o stare de plictiseală, ca și cum ai spune, nimic important ce-a fost ieri este și azi: diminețile încep mereu la fel, / fie că plouă sau fie că nu, / impresia e mereu aceeași

În ultima strofă ai încercat să-i dai un pic de forță, dar nu atât încât să poată ridica tot poemul, ci doar sfârșitul: până atunci, deschid geamul / și-mi aduc aminte de ce spunea cineva / nu tot ce zboară se mănâncă, / dar merită să-ncerci,


 =  în forță
Alexandra Onofrei
[29.Jun.09 11:58]
intenția mea nu a fost aceea de a realiza un poem "în forță", ci unul care să ilustreze spleen-ul contemporan, n-am vrut să apară discrepanțe între strofe sau întră versuri, nu cred că e nevoie.
dar poate vorbești de forța poetică, aia-i altceva.
mulțumesc pentru lectură, Maria!




Nu sunt permise comentarii(texte) anonime!
Pentru a înscrie comentarii(texte)
trebuie să te înscrii şi să te autentifici.

Înapoi !